Sâmbătă, 14 februarie, înaintea Duminicii înfricoșatei judecăți (a lăsatului sec de carne) în Biserica Ortodoxă se pomenesc moșii și strămoșii. Fiind o zi cu dată schimbătoare, în funcție de serbarea Paștilor, moșii de iarnă din acest an au căzut în ziua de 14 februarie.
Este, așadar, pomenire generală a morților, având în vedere că a doua zi, Duminica, în Evanghelie se face referire la ziua judecății de la sfîrșitul lumii, cînd și cei vii, dar și cei morți, vor primi pe vecie locul din rai sau din iad. Cealaltă zi de sâmbătă din cursul anului consacrată în chip special pomenirii morților este sâmbăta dinaintea Dumincii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor).
Dacă la 40 de zile de la trecerea din lumea aceasta are loc, pentru fiecare, judecata particulară în urma căreia, în funcție de faptele fiecăruia, se va stabili un loc vremelnic de osîndă sau de fericire, la sfârșitul lumii va avea loc o nouă judecată, cu o sentință definitivă. La această judecată se vor arăta și urmările faptelor noastre, dar vor avea mare importanță și rugăciunile pe care cei vii le vor fi făcut pentru cei morți.
Drept urmare, Biserica Ortodoxă a introdus aceaste zile speciale spre a aminti periodic credincioșilor despre datoria pe care o au de a nu da uitării pe cei morți și de a-și aduce aminte de moarte și de judecata viitoare, spre a-și îndrepta viața.
Lasă un răspuns