Săptămîna Patimilor

Comemorarea anuală a Cinei stă la originea sărbătorii creștine a Paștilor. În primele trei-patru veacuri ea preceda ceea ce se va numi mai tîrziu „Paștile Crucii” (adică comemorarea Patimilor) și „Paștile Învierii” (comemorarea Învierii). În secolul IV, un scriitor sirian, descriind sărbătoarea Paștilor din timpul său, nu face nici o mențiune despre comemorarea Învierii Domnului. Din descrierea lui reiese că momentul de căpetenie al sărbătorii era „cina pascală a Noului Testament”, adică celebrarea Sfintei Cine, cu care începea sărbătoarea creștină, așa precum sărbătoarea evreiască a Paștilor începea cu masa pascală.

Așadar, primii creștini înțelegeau prin Paști nu numai sărbătoarea Învierii, ci și pe aceea a Cinei și a Patimilor Domnului, iar uneori numai pe cea din urmă. De aceea, săptămîna pe care noi o numim azi „săptămîna Patimilor” se numea la ei „săptămîna Paștilor” sau „zilele Paștilor”. Cu timpul, însă, înțelesul cuvîntului Paști s-a restrîns numai la sărbătoarea Învierii, așa cum înțelegem azi.