Sărăcia nu îi lasă pe copiii de la țară să plece în tabere

Pentru cei mai mulți copii de la țară vacanța înseamnă muncă și cam atît. Poate doar mici hoinăreli pe coclaurile satului sau în cel mai bun caz o deplasare la oraș. Despre tabără nici nu poate fi vorba cîtă vreme prețul ei ar lua mămăliga de la gura întregii familii. Dascălii știu bine că familiile nu au cum să își trimită copiii într-o tabără și, de aceea, nici nu mai încearcă să le prezinte ofertele. Prețul unei tabere se duce de la două milioane de lei pînă la trei milioane și jumătate de lei, ceea ce înseamnă alocația unui copil pentru un an de zile. Cum alocația reprezintă singura sursă de venit pentru cele mai multe familii din mediul rural, nici nu este de mirare de ce micuții nu au nici o șansă să ajungă vreodată să vadă marea sau munții despre care au învățat la orele de geografie. Ca să nu mai spunem că în bătătura în care mișună mai mulți frați este imposibil de pronunțat cuvîntul tabără.
Nicu Harasemciuc, directorul Agenției Județene pentru Tineret, spune că numărul elevilor de la țară care vor pleca în această vară într-o tabără este mai mic decît anul trecut, dar că nu este exclus ca pînă la sfîrșitul vacanței să se mai înscrie și alte grupuri. Conform situației oferite de directorul Harasemciuc, pînă acum, s-au înscris pentru tabere doar patru grupuri de copii din tot atîtea comune băcăuane. Un grup de 11 copii de la școala din Secuieni a plecat pe 28 iunie la Năvodari și, tot în aceeași zi, alți 24 din Podu Turcului au plecat la Căciulata-Călimănești. Pe șase iulie se vor îmbarca pentru tabăra de la Năvodari 20 de copii din Preluci-Agăș și 20 din Gîrleni.

Sărăcia, bat-o vina !

Gheorghe Bertea, directorul școlii din Izvoru Berheciului, spune că în comună sînt doar unul sau două „vîrfuri” care ar avea posibilități să le ofere copiilor o vacanță la mare sau la munte. Alți cîțiva mai au norocul să îi trimită părinții pentru o săptămînă sau două la rude în afara județului. Restul rămîn în sat să muncească la cîmp sau să aibă grijă de vite. Cei de la clasa a cincea în sus muncesc cot la cot cu părinții cît e ziua de lungă, deci nu mai au vreme să le zboare mintea la tabără. „De peste cinci ani nu mai avem grupuri organizate de copii care să plece în tabere, doar în excursii. Anul acesta am organizat o excursie în Nordul Moldovei și nu am putut strînge bani pentru două autobuze. Am plecat pînă la urmă cu un microbuz cu 25 de copii. în momentul în care încercăm să vorbim cu părinții ca să își lase copiii într-o excursie încep să se caine și sînt aproape imposibil de convins”, a arătat directorul Bertea.
De la Revoluție și pînă în prezent nici un copil din comuna Colonești nu a mai plecat în vreo tabără, după cum a arătat Valentin Mîrzac, primarul localității. „Nu merege nimeni în tabere, nu-și permit, săracii, să plece. Eu sînt de 20 de ani în comună și, de vreo 15 ani, nu a mai fost vreun grup în tabără. âmi amintesc că prin ’92, au plecat un grup de zece copii cu posibilități modeste la Dărmănești, dar, de atunci, nu am mai auzit să plece cineva în tabără”, a spus Mîrzac. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!