Potrivit concepțiilor moderne, inteligența – departe de a fi o forță unitară a minții, constă dintr-o seamă de aptitudini mentale care nu numai că se manifestă independent, dar izvorăsc totodată din regiuni diferite ale creierului. Omul inteligent nu numai că soluționează rapid probleme noi, ci s-a deprins ca în același timp să rezolve probleme obișnuite în mod „automat”, pentru a scuti mintea de această sarcină și a-i permite să facă alte treburi. Inteligența poate fi lipsită de semnificație dacă este separată de rădăcinile ei culturale. În ciuda genialității sale, Sir Issac Newton nu era din cale afară de modest cînd spunea că stătea pe umerii unor titani. Datorită acumulării și transmiterii cunoștințelor prin intermediul culturii, toți oamenii stau pe umerii unei mulțimi de titani, cărora le datorează concepte care sînt atît de bine cunoscute, încît par a fi intuitive, dar au fost de fapt produsele unor acte geniale. Ale unor inteligențe sclipitoare și care de cele mai multe ori au avut rolul hotărîtor în dezvoltarea societății omenești. Pentru că cel mai spectaculos randament economic al unei țări îl furnizează industria creierului, inteligența care este pîrghia ce ridică prețul lucrurilor la cea mai mare atitudine, la cea mai înaltă cotă, întrucît pe piața valorilor aceasta este marfa cea mai scumpă. Și cea mai căutată. Ea este avuția inepuizabilă a oricărei națiuni, superioară oricăror altor bogății limitate și diminuabile prin exploatare. Acest adevăr indiscutabil este mai mult decît relevant printr-o extraordinară remarcă a unui japonez și pe care am citit-o într-o carte de călătoriii: „Neavînd bogății pe care să le exploatăm, viața ne-a obligat să exploatăm inteligența”. Din fericire pentru moștenirea istorică și culturală a țării noastre, destinate eternității și universalității, poporul ei a dovedit de-a lungul timpului o fantastică vitalitate și agerime, iscuțime a minții. El a scos la iveală savanți, medici, profesori, gînditori și artiști celebri, talente sclipitoare, deschizătoare de noi drumuri, spirite scormonitoare de inventatori, adevărate genii. Din păcate pentru viitorul său, datorită atitudinii iresponsabile față de acesta și față de om, de condițiile unui trai al cărui nivel este în continuu regres, s-a produs în special în ultimul deceniu și continuă și acum un imens exod de creiere spre tentantul Occident. Și asta pentru că străinii, mai buni cunoscători ai ceea ce se numește investiție în idee, cumpără idei și chiar mai mult, cumpără oameni cu idei. Aceasta este cea mai mare pieredere pentru o țară și pentru poporul său. O pierdere ce nu poate fi socotită în bani, fiindcă prețul ideii și al minților strălucite este inestimabil. În ciuda condițiilor vitrege de la noi, medicii români excelează în profesia lor, elevi și studenți sînt pe primele locuri în topul olimpicilor internaționali, iar performanțele teatrului românesc și ale Operei Române sînt bine cunoscute în toată lumea, întregind sfera valorilor autentice ale artei universale. Tocmai de aceea a venit vremea ca nici un gram din acest inestimabil material care este gîndirea, inteligența să nu se mai piardă sau să rătăcească aiurea, ca nici o făclie să nu mai ardă în gol. A venit vremea așezării inteligenței în drepturile ei legitime și a acordării atenției ce i se cuvine. Dar și a stopării unui exod care nu face decît să știrbească prestigiul unui popor și destinul său istoric. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns