Saracii sint saraci pentru ca sint lenesi?

Retorica politica a ultimilor ani a scos la iveala o doctrina mai veche prin care se incearca explicarea situatiei dramatice in care se afla peste jumatate din societatea româneasca: aceea ca românii sint saraci pentru ca sint lenesi.

Discursul politic al dreptei a imprumutat argumentele de la extrema fascista, care, la rindul ei, le imprumutase de la aristocratie. De mii de ani, patricienii si aristocratii, nobilii, boierii, chiar si burghezia si-au incropit o filosofie care sa explice de ce citiva membri ai societatii sint extrem de bogati iar marea majoritate se zbate in saracie: pentru ca saracii sint lenesi.

Explicatia e simpla si usor digerabila pentru clasele conducatoare; ei se pot spala pe maini linistiti de orice responsabilitate pentru ca, nu-i asa?, pentru situatia in care se afla poporul de vina este chiar el. Pentru ca nu munceste indeajuns si-si petrece timpul asteptind pomeni de la stat.

Puterea actuala a impins aceasta filosofie pe noi culmi creand o falsa lupta de clasa intre „bugetari” si „privati”. Asa s-a ajuns ca lucratorii la stat, in secolele trecute o categorie extrem de respectata, sa fie considerati o plaga, o bacterie care se hraneste din parazitarea organismului gazda – mediul privat. Iar lucratorii din privat sint singurii care muncesc pentru a produce bunuri si servicii din care sa fie platiti si „lenesii” bugetari, care nu fac toata ziua decit sa stea degeaba. Ca daca ar munci cu adevarat, ar avea si ei salarii mai bune…

O alta categorie de „lenesi” sint considerati a fi „asistatii social”. Guvernul i-a numarat si a ajuns la un numar imens pentru România” opt milioane. Iar propaganda politica s-a grabit sa profite de acest moment deplingindu-i pe cei patru milioane de salariati care trebuie sa-i sustina pe cei opt milioane de asistati. Doar ca cei opt milioane nu-s chiar opt milioane pentru ca Ministerul Muncii face, mai nou, propaganda si a numarat de mai multe ori acelasi beneficiar.

In cei opt milioane intra cei aproape patru milioane de minori care primesc „imensa” suma de 40 de lei pe luna – alocatia pentru copii. Guvernul i-a bagat si pe cei care primesc ajutor de somaj, desi, teoretic, pentru acel ajutor ei au contribuit cu fonduri pe vremea cit au fost angajati. La asistati intra si cei care primesc ajutor de caldura, si cei care au primit ajutor de inmormintare dar si cei care primesc venitul minim garantat.

Manipularea a atins cote inimaginabile: cei care au reusit sa se califice pentru a primi acest venit minim – pomana de la stat, cum sustine extrema dreapta – sint oamenii fara capatii, lenesii si betivii care prefera sa traiasca pe banii statului decit sa munceasca.

Ce nu spune propaganda este suma pe care o primesc acesti oameni: 125 de lei pe luna. Mai putin de un euro pe zi. Daca e si un copil la mijloc, inseamna 50 de centi pe zi pentru a trai. Sa recunoastem, super bogati acesti „asistati”!

Desigur, se pune intrebarea de ce nu muncesc aceste persoane. Buna intrebare, insa, unde? In strainatate deja nu se mai poate ajunge la munca iar drumul pina acolo costa. Pe plan local oferta de locuri de munca este extrem de subtire. Iar in mediul rural, unde traiesc majoritatea beneficiarilor de venit minim garantat este si mai dificil sa gasesti altceva in afara diferitelor munci sezoniere in agricultura.

Dar, sa recunoastem, este grozav ca ministru sau ca ziarist la vreo gazeta care-si trage seva din contracte cu statul sa exclami satisfacut: „Bine le mai face Guvernul la acesti lenesi ca le taie ajutoarele! Huo! La munca, nu la intins mina!”