Sărbătoare în satul lui Ion Ionescu de la Brad

Credință și sfințenie în biserica de lemn „Tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul” din Brad

La primele ore ale dimineții s-au tras clopotele. Nu pentru a alunga ploile și furtuna, așa cum se obișnuiște, ci pentru a vesti oamenii să vină la biserică. E 29 august, ziua de prăznuire a Tăierii Capului Sfîntului Ioan Botezătorul, iar la Brad e sărbătoare. E hramul lăcașului de cult făcut din lemn de stejar, în anul 1771, cu cheltuiala lui Ioachim Isăcescu și presvitera Elisabeta, chiar lîngă celebra cetate Zargidava, localizată aici de către geograful antic Ptolemeu. Modestă și simplă, de departe biserica pare punctul ce leagă cerul de pămînt. Te apropii și ți se dezvăluie din ce în ce în ce mai înaltă. O biserică din bîrne de lemn, vopsită în albastru. Este darul adus lui Dumnezeu de către brădeni. Oamenii locului nu mai știu de cînd datează, nici că a fost trecută în rîndul monumentelor istorice încă din anul 1936. „E veche. Atît de veche încît nu ni se dă voie să o acoperim decît cu draniță, nu și cu tablă”, avea să explice o femeie. Chiar dacă nu țin contabilitatea timpului scurs de la ctitorirea bisericii, bătrînii satului știu că glasul clopotului simbolizează și trîmbița cu care îngerul va vesti sfîrșitul lumii și învierea morților pentru dreapta judecată. De aceea, în zi de sărbătoare, nici unul dintre cei vîrstnici nu rămîne acasă. Chiar dacă durează un ceas pînă la „casa Domnului”, brădenii ajunși la vîrsta senectuții nu se dau bătuți. âi vezi cum urcă cu greu treptele de ciment turnate pînă la poarta bisericii. Parcă ar face un pelerinaj. Iar trepte poartă mintea spre scara ce duce spre rai, despre care vorbesc sfinții părinți ai Bisericii. Sînt 70 la număr, iar pentru cei vîrstnici nu e deloc ușor. Chiar și coșul împletit din nuiele, încărcat cu colaci și acoperit frumos cu ștergar roșu, devine o povară. „De ce n-ai venit tanti Ileana pe partea cealaltă? Că e mai ușor”, a spus o femeie mai tînără, alteia trecută de 70 de ani. „E mai aproape pe aici”, a replicat bătrîna, încăpățînată să răzbată pînă sus sprijinită în cîrjă. La ora 9.00, interiorul este plin cu credincioși, iar slujba este în toi. Mulți stau și ascultă slujba de afară, obișnuiți, probabil, cu minunățiile din interior. Pentru că, imediat cum treci pragul bisericii, catapeteasma și icoanele de la baza acesteia se revelează în adevărata lor plenitudine. La fel ca și chipurile sfinților cu nimb și ale altor personaje biblice, care te copleșesc prin frumusețea lor. Ușile împărătești, de unde preotul iese pentru a citi Evanghelia zilei, suprind și ele, prin realizarea artistică, ce combină ornamente de flori, frunze și ciorchini în relief.
Slujba liturghiei curge ușor, de parcă timpul s-ar împreuna cu apa lină a Siretului, sub coama dealului, unde geto-dacii au înălțat celebra cetate. La sfîrșitul ceremonialului religios, la prăznicarul înălțat de preotul Sava lîngă biserică, s-a făcut, conform tradiției, pomenirea celor morți, între care și familia fostului agronom și parlamentar Ion Ionescu de la Brad. „Chiar dacă azi e zi de post, brădenii s-au pregătit cum se cuvine. Au făcut ardei umpluți, sarmale și ciorbă. Ies în drum și invită pe toată lumea la masă”, ne-au avertizat cîteva gospodine din Negri. Din păcate, nu ne-am putut bucura de calitățile oamenilor din Brazi. Timpul s-a dovedit a fi, ca de fiecare dată, principalul inamic. Cine știe, poate anul viitor va fi mai bine. (Ionuț BARBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!