Sarbatoare la manastirea Risca

Serbarea Inaltarii Sfintei Cruci a insemnat si hramul uneia dintre cele mai frumoase manastiri din Moldova: Risca. Aici a slujit marti si Preasfintitul Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, alaturi de IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei si Radautilor si PS Calinic Botosaneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, înconjurati de un sobor de 40 de preoti si diaconi. În cuvintul rostit, PS Ioachim Bacauanul a explicat semnificatiile sarbatorii de pe 14 septembrie, amintind citeva date istorice despre lemnul si minunile Sfintei Cruci. Preasfintia Sa a vorbit si despre importanta cinstirii Sfintei Cruci. „Vedem crestinismul primordial închinindu-se Sfintei Cruci. Noi învatam din sarbatoarea de azi ca viata noastra este o cruce si ca Mintuitorul, la plinirea vremii, nu a venit sa faca o alta religie, ci a venit sa le vorbeasca oamenilor despre iubire. Mintuitorul ne spune ca cel ce vrea sa-L urmeze trebuie sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze. Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a îndemnat la viata comoda, ci ne-a îndemnat sa luam crucea. El nu a venit sa faca o noua ordine umana din lume, ci a venit sa ne îndemne sa luptam împotriva raului, sa biruim suferinta. Crucea, prin Iisus Hristos, a devenit emblema si drapelul crestinilor. Dincolo de oricare semn al crucii trebuie sa vedem ridicindu-se soarele Învierii”, a spus PS Ioachim Bacauanul.

Ctitoria lui Petru Rares de la 1542

Biserica Manastirii Risca a început sa fie zidita în anul 1542 în timpul domniei lui Petru Rares. Timp de aproape jumatate de veac manastirea a ramas în ruina, mai precis pina în 1611, an în care marele vornic al tarii de Jos, Costea Bacioc, a refacut-o pe cheltuiala sa. Din acel an si pina în 1617, cu banii si cu sprijinul acestui mare vornic, s-au început lucrarile de refacere a bisericii, adaugind vechiului sfint lacas un pridvor care a dublat dimensiunile edificiului. Manastirea Risca a suferit jefuiri în anii 1686, 1691, 1697, pntru ca în 1716, sub domnia lui Mihai Racovita, sa fie pustiita de tatari. Ultima vitregie asupra acestei asezari monahale a venit în anul 1821, cind a fost pradata de 40 de turci. Manastirea este refacuta între anii 1823-1827 de arhim. Isaia Riscanul, egumenul de atunci. În luna decembrie a anului 1921 un incendiu a distrus arhondaricul, acoperisul bisericii si o parte din chilii. Reparatiile au început în 1923 si au fost finalizate în 1931. În ceea ce priveste pictura Manastirii Risca, cercetarile efectuate în ultimele decenii au scos la iveala informatii pretioase.