Sărbătorile creștine, reduse la simple pasiuni gurmande

Despre sărbătoarea „Bunei Vestiri” se știe că este o zi în care se mănîncă pește. Prin școli, pe străzi, oamenii vorbesc despre ziua de 25 martie ca despre o zi de sărbătoare în care s-a putut servi, începînd cu micul dejun, și continuînd cu prînzul și cină, mîncare de pește. Aglomerațiile din pescării, pasiunea cu care băcăuanii și-au scos din buzunare bani pentru a cumpăra preparatele din pește au dovedit încă o dată viziunea pragmatică a creștinismului din zonă. Dacă e dezlegare la pește, atunci să mîncăm pește. Chiar dacă o zi înainte s-a consumat friptura de porc sau în urmă cu două zile s-a servit brînză cu mămăliguță. Semnificația spirituală a sărbătorii, ca fiind ziua în care Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria că-l va naște pe Mîntuitorul Iisus Hristos, a fost trecută cu vederea. Adevărata bucurie și credința că Buna Vestire reprezintă momentul în care Dumnezeu anunță că Cel așteptat, Mesia, se va întrupa pentru a elibera lumea de păcate, pare a se fi stins. Pensiile mici, salariile mizere, șomajul de nimic, au reușit să rupă interesul față de semnificația religioasă a acestei celebrări religioase. Pur și simpu, s-a uitat faptul că dezlegarea la pește din perioada Postului Mare se dă celor care postesc, pentru simplul motiv că ceilalți, nepostitorii, mănîncă orice în fiecare zi. „Este semn că domină mai mult interesul pentru trup”, ne-a explicat această situație un preot băcăuan. (Constantin GHERASIM)