Scenarii, strategii, obsesii românești (2)

După cum spuneam în prima parte a acestor puncte de vedere, Legea Lustrației este un scenariu. Experiențele și experimentele științifice, de pildă, sînt scenarii bine pregătite, prin care se observă comportamentul unor elemente fizice, chimice, biologice, în raporturile cu mediul, cu variabilitatea acestuia, dar și cu diverse alte condiții. Iarăși, în Psihologie există o legitate prin care un subiect este pus în diverse situații, observîndu-se reacțiile acestuia. Cu ani în urmă am cunoscut un profesor – un om „normal” în toate privințele. în momentul cînd a devenit director s-a schimbat în așa măsură încît devenise un cu totul alt om – iar schimbarea nu a fost în bine, ci în rău. Oare cum se schimbă un om despre care știm cum a fost înainte de după ’89, atunci cînd primește puteri mai mari decît le-a avut în timpul dictaturii? Să vedem în laborator, nu în realitate.
Bazîndu-mă pe cîteva precizări ale proiectului privind Legea Siguranței Naționale – dezbătute de presă cu cîteva săptămîni în urmă, fac și eu următorul scenariu foarte posibil în condiții reale: ofițerul de informații este, și el, un om ca toți oamenii. Dar el este, totuși, ceva mai „om” decît ceilalți: nu are grija vieții zilnice, are la dispoziție și la discreție orice tratament medical, este bine hrănit, consumă cele mai bune și mai fine băuturi, cît și alte bunuri deosebit de scumpe. Din această cauză el este foarte bine dispus și are un apetit sexual nestăvilit. Se află în biroul său și i se face poftă de ceva. Este învățat să-și respecte dorințele și necesitățile după propriile-i obișnuințe. I s-a inoculat credința că este superior restului societății. Nici nu ne dăm seama în ce măsură. în consecință, sare în mașină (de obicei, în cea de serviciu) și trage o fugă la locuința amantei sau a prietenei sale, care se află la cîțiva kilometri distanță. Cu gîndul la partida de sex ce urmează lovește două persoane care traversau, corect, strada. Una decedează, cealaltă este grav rănită. Ofițerul, după o mică ezitare, demarează și își continuă drumul. Urmează partida de sex, după care „luptătorul” are iarăși mintea limpede, numai bună să rezolve cazuri de siguranță națională. Se întoarce la sediu. în scurt timp este chemat la șef. Acesta îl întreabă ce s-a întîmplat. Ofițerul îi raportează în amănunt întreaga situație. Superiorul îl ascultă cu un aer în aparență absent; după care îl roagă pe subaltern să fie mai atent atunci cînd se grăbește spre rezolvarea unui caz de siguranță națională. âi mai aduce la cunoștință că persoana decedată era „un om al muncii” și, în consecință, s-a pierdut „un pălmaș” de care „stăpînirea” are nevoie. Persoana rănită nu contează nici atît, că oricum era vorba despre un pensionar. Superiorul își dă cu părerea că ar fi fost mai bine să fie invers, adică să moară pensionarul și să fie rănit celălalt, dar dacă nu s-a întîmplat așa – asta e, e, e, e… Apoi, în timp ce umple două păhărele cu o băutură scoțiană, își exprimă dorința de a afla cum a fost cu partida de sex. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!