Schimbarea la față a Domnului

Schimbarea la față, numită în popor și Preobrajenia sau Probojenia (denumire slavă a sărbătorii), la 6 august, e sărbătoarea schimbării la față a Domnului, în muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov.

E o sărbătoare ceva mai nouă decît celelalte praznice împărătești. Se pare că a fost la început aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în secolul IV de Sfînta Elena pe locul de pe muntele Taborului, unde Domnul S-a schimbat de față. După unii, ea ar fi înlocuit o veche sărbătoare păgînă a zeiței Diana. Atît în Răsărit, cît și în Apus, serbarea ei începe a fi menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea, de cînd avem cuvîntări festive de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei și papa Leon cel Mare. O găsim indicată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea.

După alți scriitori, Schimbarea la față ar fi fost instituită în Răsărit de împăratul Leon Înțeleptul (secolul X), ceea ce trebuie înțeles în sensul generalizării oficiale a sărbătorii deja existente mai dinainte, care nu era însă sărbătorită pretutindeni, deoarece cădea în postul Adormirii Maicii Domnului.

În această zi se aduc în biserici prinoase (pîrga) din struguri, se binecuvintează și se împart. În unele părți (Biserica rusă) în această zi se face în biserici și la cimitire pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor morți pentru apărarea patriei.

În biserica armeană, sărbătoarea Schimbării al față se prăznuiește cu deosebită solemnitate. Cînd cade într-una din zilele de rînd de peste săptămînă, serbarea ei se amînă pentru duminica viitoare, iar în ajun se postește.