Schitul Sfîntului Andrei din Podei

Nu se mai știe anul înființării schitului ,,Sf. Andrei” din Podei-Comănești. Așezare monahală cu rădăcinile ascunse în sfârșitul veaculului al XVII-lea, schitul din Podei este cunoscut pentru credincioșii băcăuani datorită faptului că, spun bătrânii, pe locul unde se află schitul, exista o troiță cunoscută de săteni încă înainte de 1900, ce era reparată și întreținută de un călugăr din partea locului. La sărbatorile mai importante, credincioșii împreună cu preoții din împrejurimi, se adunau în jurul crucii și se rugau.

Tradiția păstrată pe aceste meleaguri spune că sfânta cruce era purtătoare de har dătător de sănatate și se crede că așezarea ei în acel loc a fost făcută tot de niște călugări de la un schit mai vechi care a existat pe la anul 1700 în ținutul Lapoş, nu departe de locul actual al schitului. După anul 1990, la inițiativa credincioșilor din zonă, de a pune în valoare sfânta troiță, prin pronia lui Dumnezeu, s-a ridicat acolo o capelă. În anul 1997, din cauza unei tragedii abătute asupra lor, familia Ionescu, o familie de credincioși din zona Comănești, a hotărît să se implice în construirea unui schit al cărui hram să includă și numele fiului lor răposat, Andrei.
Lucrările au durat pînă în anul 2000, cînd P.S.Ioachim Băcăuanul a tîrnosit acest sfînt lăcaș, chiar în ziua de 30 noiembrie