Nu se mai stie anul infiintarii schitului „Sf. Andrei” din Podei -Comanesti. Asezare monahala cu radacinile ascunse in sfirsitul veaculului al XVII-lea, schitul din Podei este cunoscut pentru credinciosii bacauani datorita faptului ca, spun batrinii, pe locul unde se afla exista o troita cunoscuta de sateni înca înainte de 1900, ce era reparata si întretinuta de un calugar din partea locului. La sarbatorile mai importante, credinciosii împreuna cu preotii din împrejurimi se adunau in jurul crucii si se rugau. „Traditia pastrata pe aceste meleaguri spune ca sfinta cruce era purtatoare de har datator de sanatate si se crede ca asezarea ei in acel loc a fost facuta tot de niste calugari de la un schit mai vechi care a existat pe la anul 1700 in tinutul Lapos, nu departe de locul actual al schitului”, a explicat preotul Petru Moraru, protopopul de Moinesti. Dupa anul 1990, la initiativa credinciosilor din zona, de a pune in valoare sfinta troita, prin pronia lui Dumnezeu, s-a ridicat acolo o capela. În anul 1997, din cauza unei tragedii abatute asupra lor, familia Ionescu, o familie de credinciosi din zona Comanesti, a hotarit sa se implice in construirea unui schit al carui hram sa includa si numele fiului lor raposat, Andrei.
Lucrarile au durat pina in anul 2000, cind P.S.Arhiereu Dr. Ioachim Bacauanul a tirnosit acest sfint lacas, chiar in ziua de 30 noiembrie. Primul egumen a fost ieromonahul Pahomie Ghintuiala, care insotit de monahii Mercurie si Calinic, au reinnodat firul spiritual al vietii de obste si al rugaciunii catre Dumnezeu. Prin binecuvintare arhiereasca, in anul 2003, parintele Mercurie a fost hirotonit ieromonah si duhovnic fiind numit si egumen al schitului „Sfintului Andrei”
Lasă un răspuns