Școala „Al. I. Cuza” s-a născut odată cu Unirea Principatelor

Casa în care, în ianuarie 1859, a adăstat, în drum spre București, domnitorul Al. I. Cuza și școala care acum poartă numele acestuia sînt, practic, singurele mărturii ce vorbesc despre domnul Unirii Principatelor și care au rămas „în picioare”. La mijlocul secolului al XIX-lea, singura Școală Publică din Bacău devenise neîncăpătoare pentru cei aproximativ 500 de copii care doreau să învețe carte. De altfel, în anul școlar 1858 -1859, școala cu pricina a reușit să primească doar 184 de elevi. Școala Publică era singura instituție de învățămînt care avea voie să elibereze, la sfîrșitul a patru clase, documente școlare cu ajutorul cărora te puteai angaja oriunde în țară, motiv pentru care presiunile locuitorilor asupra oficialităților vremii de a înființa o nouă școală crescuseră simțitor. Drept urmare, la 30 august 1859, Prefectura aprobă adresa cu numrăul 677, prin care se consfințea înființarea Școalei nr. 2 de băieți, după ce „la cererea oficialității locale, cu numărul 6569 din 22 august 1859, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii aprobă înființarea unei noi școli Publice, dar să se caute local corespunzător, cu mobilierul respectiv, pînă pe 15 septembrie curent, și profesorul rînduit la această clasă”.

Noua școală a însemnat, de fapt, o clasă de-a I-a, formată prin împărțirea în două a clasei întîi de la Școala nr. 1 de băieți, care cuprindea circa o sută de elevi. Profesor a fost numit Petru Dobrea, soțul profesoarei Ana Dobrea, cea care înființase, cu un an în urmă, prima școală de fete din Bacău. O lună mai tîrziu, „Ministerul Trebilor Străine comunică: Înălțimea sa Principele domnitoriu a încuviințat deviz pentru pregătirea mobilelor trebitoare unui clas din nou înființat la Școala Publică din Bacău”. Pentru confecționarea mobilierul cu pricina a fost angajat tîmplarul Ion Botezatu, care a primit pentru osteneala sa suma de 222 de lei. Așa a pornit la drum actuala Școală „Al. I. Cuza”, care avea să se mute dintr-o casă particulară în alta, pînă în 1894, cînd a fost inaugurat propria clădire a școlii, actualul corp A al Școlii „Cuza”, cel în fața căruia se află bustul domnitorului Unirii. Acesta a costat 75.100 de lei și cuprindea, la vreamea aceea, patru săli de clasă, o cancelarie, o sală pentru arhivă, cinci camere ce alcătuiau locuința directorului și o cameră pentru argat. (Eduard CUCU)