Școala cu program continuu

• la Școala nr. 17 cursurile se desfășoară și în timpul vacanței • organizate în colaborare cu FSC, acestea sînt cursuri de reintegrare a copiilor care au abandonat școala • aceasta e singura unitate cu clasele I – IV din oraș

Municipiul Bacău are 23 de școli generale. Dacă întrebi pe cineva unde se află Școala nr. 17, ai toate șansele să întrebi mult și bine, pentru că aproape nimeni nu știe răspunsul. Ar trebui să te întîlnești cu un locuitor al cartierului Izvoare pentru a afla că Școala nr. 17 se află, de vreo 70 de ani, pe strada care poartă numele compozitorului Ciprian Porumbescu. Adică, undeva în apropierea fostului Combinat de Îngrășăminte Chimice. Pitită între cîteva case obișnuite, singura școală din municipiul Bacău care funcționează numai cu clase I – IV poate trece destul de lesne neobservată. De altfel, doar tăblia albastră pe care scrie, cu alb, „Ministerul Educației și Cercetării. Școala nr. 17” îți dă de înțeles că imobilul din fața ta adăpostește o unitate de învățămînt. „Sîntem o școală mică și mulți nici nu știu că existăm”, explică educatoarea Rodica Cristea, directoarea Școlii nr. 17. Cu 70 de elevi și 22 de preșcolari, aceasta e, poate, cea mai mică școală din Bacău, dar care se încăpățînează să meargă înainte. „Unii au vrut să ne desființeze și să ne mute la școlile din oraș, dar nu am acceptat sub nici o formă. Dacă Primăria ar repara puțin strada, pe care, toamna, se poate intra doar cu cizme și ar ampalsa o trecere de pietoni la intersecția cu șoșeaua către CIC, totul ar fi bine”, spune directoarea Rodica Cristea. Cît despre o eventuală transformare a școlii în unitate cu clasele I – VIII nici nu se pune problema. „Nu au fost și nici nu sînt copii pentru ciclul gimnazial, iar cei care locuiesc în zonă se duc la școlile 1 sau 29. Problema e că a început să scadă și numărul elevilor de școală primară”, mai spune directoarea Cristea.

În aceste condiții, „salvarea” a venit de la familiile de rromi care locuiesc în căsuțele sociale din cartier. Unii dintre puradei, însă, au nevoie de ore suplimentare pentru a putea ține cît de cît pasul cu lecțiile, în timp ce alții dintre ei n-au fost niciodată la școală, deși au aproape 14 ani. Așa a apărut ideea înființării, în colaborare cu Fundația de Sprijin Comunitar (FSC), a unui al doilea centru „Ștefăniță”, al cărui scop este, potrivit Mariei Gheorghiu, directorul Școlii Americane și coordonatoarea programului în cauză, „identificarea și ajutorarea copiilor care au abandonat sau care nu au fost deloc la școală, cu accent pe copiii de la căsuțele sociale”. Botezate „școală de vară”, cursurile de română, matematică, desen, muzică sau dans par a fi prins foarte bine printre copiii din zonă, drept dovadă că, în fiecare zi, la școală vin cîte cel puțin 30 – 35 de copii. De altfel, Maria Gheorghiu nu a ascuns faptul că FSC-ul se gîndește foarte serios să contruiască în zonă un Centru „Ștefăniță” în adevăratul sens al cuvîntului. (Eduard CUCU)