Școala de … modă

• elevii de liceu cer bani părinților de rechizite, dar, odată ajunși în oraș, își cumpără haine la modă pentru prima zi de școală • holurile școlilor se vor transforma în adevărate podiumuri de prezentare și toată lumea vrea să fie admirată

S-au îngălbenit frunzele, iar timpul nostru de lenevit pînă la ora 11.00 în pat s-a cam dus. Bate un vînt cu iz îngrozitor de școală și gîndul ți-e numai la cum să petreci mai mult în ultima săptămînă de vacanță. Și găsești un singur lucru care îți dăruiește deplină satisfacție: cheltuirea banilor părinților în numele școlii. Asta implică plimbări prin oraș pînă seara, magazine de haine colindate și răscolindate, cumpărarea a tot felul de prostii, care, evident, nu au nici o legătură cu școala. Răzbunarea e mai dulce pe banii părinților. Oricum trebuie să recunoaștem că înainte de începerea școlii cele mai importante sînt hainele cu care avem să mergem prima zi de școală și nicidecum rechizitele și cărțile. Trebuie să le dăm colegilor noștri impresia că toată vara a fost o distracție totală, că ne-am schimbat look-ul, că sîntem altfel: mai „mari”, mai atrăgători, mai tupeiști. Altfel nu se poate!

Ce contează că ghiozdanul îl ai de trei ani?! Încă un an nu o să moară, deci nu merită cumpărat altul, mai ales că unul de firmă te poate ajunge la un milion. Penar? De ce să dai 200.000 de lei pe unul, cînd tu de ani buni ai cîteva pixuri și-o radieră pierdute într-un buzunar al rucsacului. Stilou ai și e folosit numai la teze și la lucrări, așa că îți ajunge puțina cerneală care mai e în călimară. Cît despre caiete, cel mai bine să fie liniate și cu coperți colorate, să nu te apuci să le învelești și să scrii etichete. Asta o făceai în clasa întîi și-acu ești băiat mare, la liceu. Deci mari cumărături pentru că începe școala nu prea sînt. Doar la haine, că e normal.

Dar, peste toate, trebuie să arătăm prezentabili în prima zi. Mereu a fost importantă deschiderea anului școlar, iar acum este și mai importantă. Este ziua de defilare a nasurilor pe sus, a tocurilor de firmă și a mașinilor împrumutate de la „tati”. Iar tu nu ai cum să lipsești de acolo. Lauda e în floare, iar absența este inadmisibilă. Așa că ia-o pe mama, dacă ea te sponsorizează, prin magazine, dovedește-i că cele cinci perechi de adidași sau pantofi sînt expirați, că au fost văzuți de atîtea ori de colegi și că acum trebuie schimbați și asortați cu noua garderobă. Și, se știe, papucii noi nu merg cu hainele vechi sau purtate numai odată. Deci e musai să-ți cumpere și blugi noi și tricou. La fete e mai dificil: dacă e urît afară, le trebuie pantaloni, iar dacă e cald, o fustiță. Dar amîndouă trebuie asortate cu bluzița, care și aceasta trebuie asortată cu cerceii. Și toate cele menționate trebuie să fie la modă. Iar mama scoate banul, cu speranța că dacă se simte bine fetița sau băiețelul la școală, va învăța mai mult.

Cu garderoba pusă la punct, chiar că școala poate să înceapă. Să vedem dacă măcar anul acesta am reușit să intrăm în topul celor mai admirați. Școala e cea mai bună scenă de defilare, din păcate cu puțini spectatori, pentru că toți vor să fie admirați. Mai bîntuie o singură întrebare: oare Mărioara, colega aia mai modestă, o să poarte iar salopeta și hanoracul pe ea. Da’ Costel va veni cu același training? Păcat de ei că sînt copii frumoși, dar n-au grijă să fie și ei un pic la modă. Cum vor să iasă în evidență, dacă nu așa? Și ce dacă nu au bani? Să facă rost! Mai fac și clasa de rușine. Să plece în altă clasă, că dau o aromă de sărăcime. De fapt, e mai bine, că are cine să ne admire și pe noi. Da, să stea în ultima bancă și să ne admire pe toți. Sîntem cu toți șic îmbrăcați, sîntem superbi. Chiar că e bună și școala pentru ceva, dacă la învățat nu ne e capul. (Andreea CEASĂR)