Cuvintul „democratie” este atit de compromis, încit îmi este si jena sa-l folosesc, dar hai sa încercam o reabilitare a lui. „Democratie” nu înseamna nici „democratia populara”, pleonasm demagogic menit sa ascunda cea mai atroce dictatura, nici haosul instalat dupa 89, care scuza furturile si violurile de toate felurile. „Democratie” nu înseamna ca oricine poate sa faca orice, nici ca, asa cum suna un spot publicitar anonim difuzat de televiziuni, alegerea primarilor echivaleaza cu „sa ne alegem stapinii”. Cine a conceput acel spot publicitar, cine are interesul sa induca în mentalitatea colectiva ideea ca sintem slugi? Dar asta-i alta poveste, azi mi-am propus sa vorbesc despre scoala ca loc unde elevul învata sa fie viitor cetatean. Aici elevul trebuie nu doar sa capete cunostinte si deprinderi care sa-l faca o viitoare sluga eficienta, ci si convingeri care sa-l ajute sa actioneze si sa se impuna ca „zoon politikon”, sa fie un om al cetatii constient de drepturile si datoriile pe care le are si capabil sa le exercite. Educatia politica a viitorului cetatean a fost în centrul atentiei factorilor de decizie în toata perioada comunista: copiindu-se metodele din scoala sovietica, organizatiile de pionieri si de UTC (în scoala româneasca erau chiar si organizatii de „soimi ai patriei” pentru copiii de gradinita!) erau menite sa „educe” viitorul „om nou”, cu un creier suficient de bine spalat pentru a raspunde automat la comenzile „sefilor” de la partid. Acum încercam sa copiem niste modele straine care nu-s mai bune decit cele sovietice, doar ca suna altfel. În regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de învatamint preuniversitar din 2005 se spune în art.105: „(1) În fiecare unitate de învatamint de stat si particular, se constituie consiliul elevilor, format din liderii elevilor de la fiecare clasa. (2) Consiliul elevilor functioneaza în baza unui regulament propriu, avizat de conducerea unitatii de învatamint si care este anexa a regulamentului intern.” Atit. Ce-s aceste consilii ale elevilor, cine face „regulamentul propriu”, pe ce baza este acesta aprobat, dar mai ales care sint criteriile pe care este respins? Cum sunt alesi „liderii”? Eram în cancelaria unei scoli cind directoarea le dadea „indicatii” dirigintilor sa organizeze alegeri cu vot secret, care sa nu fie influentat de diriginte, dar sa aiba grija sa ajunga „lider” elevul fruntas la învatatura etc. Dar daca nu elevul cu notele cele mai bune are calitati de „lider”? Eu am avut o clasa în care eleva pe care o urmau toti nu numai ca nu era cea mai buna la învatatura, dar fusese chiar si corigenta la fizica într-un an! Ca sa nu mai dau exemple din lumea noastra politica… Parerea mea este ca aceste „consilii” ale elevilor sint artificiale si-i învata pe elevi cum sa-si exercite formal drepturile si îndatoririle de „cetatean”. „Democratia” învatata astfel în scoala nu difera mult de cea învatata în scoala sovietica. Altfel ar sta lucrurile daca elevii ar fi învatati sa se organizeze în ONG-uri scolare în functie de interesele lor, printr-o vointa reala, sa învete sa elaboreze un statut, sa faca o campanie electorala, sa aleaga si sa fie alesi nu formal, ci drept expresie a vointei lor etc. Atunci cind vor deveni cetateni care sa exercite democratia reala, nu vor mai putea fi manipulati cu mici si bere, iar în campania electorala vor refuza categoric sloganul „sa ne alegem stapinii”.
Regulamentul scolar da acest drept: „Art.107. (1) Elevilor din învatamintul preuniversitar de stat si particular le este garantata, conform legii, libertatea de asociere în cercuri si în asociatii stiintifice, culturale, artistice, sportive sau civice, care se organizeaza si functioneaza pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul unitatii de învatamint. (2) Exercitarea dreptului la reuniune, conform art.15 alin. (2) din Conventia cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusa decit acelor limitari care sint prevazute de lege si care sint necesare într-o societate democratica, în interesul sigurantei nationale, al ordinii publice, pentru a proteja sanatatea si moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora.” Observati însa ca autorii regulamentului nu fac din aceste ONG-uri o modalitate de educare a viitorului cetatean, ci raspund, mai mult în sila, unei cerinte a Conventiei pentru drepturile copilului. Cine-i învata pe elevi cum sa se organizeze, cum sa-si faca un statut, cum sa actioneze ca adevarat cetatean? Scoala româneasca mai are mult drum de parcurs pina va deveni o scoala autentica a democratiei!
Ioan Neacsu
Lasă un răspuns