• MEC vrea, cu orice preț, ca școala să înceapă de la șase ani, în ciuda opoziției cadrelor didactice
Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pare decis să-și pună în aplicare ideile cu orice preț, chiar dacă vocile care le contestă nu sînt deloc puține. Ultimul exemplu în domeniu vine dinspre controversatul proiect de începere a școlii la șase ani, care, de altfel, pare a fi devenit o certitudine. Și asta pentru că MEC a cerut Inspectoratelor Școlare să țină seama, la fundamentarea planului de școlarizare pentru anul școlar 2003 – 2004, de o serie de criterii, printre care se regăsește și cel referitor la cuprinderea în clasa I-a a tuturor copiilor care, pînă la 15 septembrie, împlinesc vîrsta de șase ani. Cu alte cuvinte, punctul de vedere al cadrelor didactice din teritoriu nu a valorat nici cît o ceapă degerată pentru oficialii ministerului, în condițiile în care, amintim, cel puțin în ceea ce-i privește pe dascălii băcăuani, aceștia s-au declarat împotriva sistemului ce prevede ca învățămîntul să înceapă la șase ani. Inspectorul general Ghiorghi Iorga a recunoscut că „uneori părerea profesorilor din teritoriu are rol consulativ, dar e posibil ca debutul școlii la șase ani să fi întrunit apreciarea cadrelor didactice”.
Totuși, probabil pentru a nu putea fi acuzați de obtuzitate, ministeriabilii au lăsat deschisă o portiță, aceeași metodologie de fundamentare a planului de școlarizare precizînd că se poate amîna înscrierea în clasa întîi în cazul copiilor care dețin un certificat medical din care să rezulte că dezvoltarea lor psihosomatică nu este corespunzătoare cerințelor școlii. În acestă situație, posibilitatea ca, în toamnă, să „plouă” cu certificate medicale de acest gen este foarte mare.
O problemă cu multe necunoscute
Oficialii MEC au toate motivele să-și frece satisfăcuți mîinile, atît timp cît ideea debutului școlii la șase a devenit, foarte probabil, doar o chestiune de timp. Asta în ciuda unor necunoscute care fac ca aplicarea în practică a inițiativei cu pricina să dea fiori educatoarelor și învățătorilor. De exemplu, nimeni nu știe cum se vor forma viitoarele clase de-a I-a, în condițiile în care, în toamnă, vor intra la școală două generații de elevi: de șase ani, respectiv de șapte ani. Clasele vor fi compuse din copii din ambele generații sau vor cuprinde doar copii de același leat? La fel de neclară este și chestiunea cadrelor didactice care vor completa grupul învățătorilor care, din toamnă, vor preda la clasa întîi. Se va apela la învățători noi sau la educatoarele care au dublă specializare? Inspector cu probleme de învățămînt preșcolar în cadrul Inspectoratului Școlar, Luminița Cojocaru nu ne-a putut spune decît că la nivelului județului Bacău există 235 de educatoare cu dublă specializare.
Creșterea numărului de clase întîi presupune și o creștere a numărului de posturi, ai căror ocupanți vor trebui plătiți. De aici, necesitatea de a găsi fonduri suplimentare, pe care MEC vrea să le obțină punînd în practică tot felul de idei năstrușnice. Una dintre acestea pare a fi cea referitoare la fundamentarea planului de școlarizare la licee cu clase de-a IX-a cu 30 de elevi. Adică limita maximă prevăzută de Legea Învățămîntului. Pînă acum, o clasă de-a IX-a avea 28 de locuri, creșterea cu doi a numărului de elevi dintr-o clasă făcînd ca la 15 clase să dispară una. Cum o clasă are, în medie, 30 de ore pe săptămînă, adică aproximativ o normă și jumătate, dispariția unei clase înseamnă o normă și jumătate mai puțin. Deci, economie de un salariu și jumătate. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns