Școală pe chituci

Ovidiu PAULIUC

S-a cam dus vara, e cam răcoare dimineața și seara, ziua e ceva mai scurtă. Și, în plus, mai începe și școala. Deși, conduși de orgolii tinerești, elevii nu recunosc mai niciodată în gura mare, mulți dintre ei se bucură cînd își revăd colegii, poate mai puțin profesorii, și se bucură să fie din nou împreună, în bănci. Apropo de profesori, cu siguranță, ei vor debuta în noul an școlar cu pieptul plin de mîndrie și cu mult chef de treabă, fiindcă unii dintre ei nu mai au de mult nici un ban din leafa primită acum două luni pentru întreaga vară. Iar acum, că se aștern la treabă, pot aștepta ceva mai liniștiți chenzina. Care chenzină a fost substanțial sporită în urma grevei de trei săptămîni, din noiembrie, anul trecut. Așa se face că un proaspăt învățător primește acum vreo șase milioane de lei, iar un profesor ia vreo 7,5 milioane. Păi, cu atîta bănet în buzunare, va crește și mai mult calitatea actului de învățămînt, așa cum s-a întîmplat constant în ultimii 16 ani. Fiindcă doar așa se explică de ce există absolvenți de 12 clase care abia silabisesc, așa cum am văzut la sesiunea de vară a bacalaureatului de anul acesta.

Speriați de atîta calitate și atîta bănet, profesorii pleacă cu zecile la cules căpșuni, în Spania. Se întorc, nimic de zis, dar abia după ce strîng vreo două-trei mii de euro, să aibă din ce să își cumpere cele absolut necesare la serviciu sau acasă. Numai în ultimele trei luni au plecat peste o sută de dascăli băcăuani, în concedii fără plată, pînă la un an. Marea majoritate a educatorilor, învățătorilor sau profesorilor care înaintează astfel de solicitări predau la școlile din mediul rural. Și cum să oprești acest exod, din moment ce cîștigul din Italia, să zicem, la îngrijit un bătrîn, este cît leafa pe cinci ani la catedră, în România? Există, totuși, și profesori care pleacă la diferite burse de studii, după care se întorc tot la salariile de mizerie de aici.

Așadar, începe școala, iar problemele se întrevăd deja, cam aceleași care au fost în toți anii din urmă. Autoritățile au început deja controalele prin școli, constată dezastrul, dau recomandări, iar apoi se întorc în birouri. în urma lor, potopul. în mediul rural, mai ales, multe școli sînt sub orice critică, adevărate pericole pentru elevi și dascăli. Reparațiile ar trebui să se facă din bugetele locale, care însă sînt atît de subțiri, încît e de mirare că măcar profesorii își primesc lefurile, sau că se mai cumpără cîte o mînă de clor pentru aruncat în veceul din fundul curții. Școlile de prin orașe arată, cu multă îngăduință, ceva mai bine. însă nici unele, nici altele, în majoritatea lor, nu vor obține nici în acest an autorizația sanitară de funcționare. Și ce dacă nu o vor primi? Asta nu înseamnă că își vor închide porțile, ba dimpotrivă, vor funcționa nestingherite. Și asta, probabil, ca să aibă o pîine de mîncat și medicii care îi vor consulta pe elevii care se vor îmbolnăvi din cauza condițiilor precare de igienă. uă-trei mii de euro, să aibă din ce să își cumpere cele ab

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!