ȘCOALA ROM+NEASCĂ

Multimedia

Ioan NEACȘU

Comentariul pe marginea legilor propuse de Ministerul Învățămîntului și Cercetării s-a încheiat săptămîna trecută. Concluzia a fost că aceste legi trebuie rescrise. Școala trebuie să devină cu adevărat „prioritate națională”, dar nu numai școala trebuie să se ocupe de educație. Spuneam că televiziunea și internetul reprezintă adevărate depozite de droguri informaționale, dar mai putem adăuga și radioul, și presa scrisă. Ziarul „Gardianul”, de la anchetele căruia am plecat, ilustrează violența din școli în ediția sa electronică prin cîteva videoclipuri de pe „YouTube”. Dar jurnalele de televiziune sînt pline de fapte îngrozitoare: la Botoșani, un elev a bătut o profesoară în fața clasei, la Buzău, elevi de clasa a VII-a fac și filmează sex oral în clasă, iată doar două exemple din ultima săptămînă! „Mediafax” citează o anchetă potrivit căreia „programele școlare sînt nefolositoare” (sic!), poate știu „specialiștii” care se bagă unde nu le fierbe oala cum se poate face școală fără o programă școlară, adevărul este că toate mijloacele de comunicare în masă aduc un imens deserviciu școlii, cînd de fapt ar trebui să reprezinte o inepuizabilă sursă educativă.
În anii șaptezeci am inventat o combină pentru cabinetul de literatură, care integra televizorul cu diascopul, radioul, pick-up-ul, magnetofonul realizînd un ansamblu capabil să producă adevărate spectacole audio-video. Am botezat-o „combină multimedia”, fără să știu că după mulți ani vom importa acest termen odată cu explozia audiovizualului. Multimedia are infinite capacități instructive și educative. Vorba este daca le folosim. În SUA din nou s-a tras cu pistolul într-un amfiteatru, în timp ce în China s-au interzis „materialele audio și video care conțin elemente supranaturale și de groază”. Spre care model ne îndreptăm, spre violența americană, sau spre dirijismul chinez ? În Piața Universității s-a lansat sloganul „este interzis să interzici!”, dar dacă toate televiziunile, în numele acestei libertăți, transmit doar violență și sex, nu se transformă această formidabilă multimedia într-un factor „educativ” periculos?
Nu spun să introducem cenzura, ca-n China, dar măcar televiziunile de stat ar putea să devină factori educativi în adevăratul sens al cuvîntului. Acum treizeci de ani existau ore de limbi străine, de matematică, fizică, biologie, chimie, apărea chiar și o revistă, „Radio-tele-școala”, unde elevul găsea lecțiile predate la televizor „pe hîrtie”, cu teme și teste: oricine putea, dacă voia, să-și facă „educația continuă” atît de clamată de domnul Miclea. Evident, nu-i poți impune unei televiziuni particulare politica editorială, ea gonește după audiență, deoarece cîștigă din publicitate. Dar televiziunea de stat? De ce ar copia comportamentul televiziunilor particulare, cît timp are bani de la buget și mai ales din abonamentele pe care le plătim noi toți? Dacă nu-i ajung, s-ar putea pune un impozit pe publicitatea încasată de televiziunile particulare, un fel de „taxă de poluare”, cu care să fie finanțate programele educative. Hotărîrea guvernului francez de a interzice publicitatea în televiziunea de stat mi se pare corectă, dar ea trebuie completată cu o „taxă pentru poluare informațională” plătită de televiziunile particulare. Copiii sînt foarte receptivi la mijloacele electronice de informare, există acum „copiii Google”, care de la patru ani știu să folosească Internetul și, cînd îi întrebi ceva, reflex, caută pe Google sau pe Wikipedia răspunsul. Dar pe internet găsesc și pagini „XXX”, găsesc multă violență și abjecție verbală, deoarece animalul din om se manifestă cel mai bine sub protecția anonimatului. Alegerea trebuie să o facă părinții, profesorii și chiar copiii. Multimedia este un univers paralel în care ne petrecem din ce în ce mai multe ore. Depinde numai de noi ca acest univers practic infinit să fie populat cu monștri, crime și violuri, sau să devină un mijloc de îmbogățire spirituală continuă.lamată de domnul Miclea. Evident, nu-i poți impune unei televiziuni particulare politica edito

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!