Zilele trecute l-am auzit pe un domn senator de la Partidul Conservator pledînd pentru descentralizare cu asa un mare entuziasm, încît a cerut, vehement, ca directorii de scoli sa fie numiti de primari, deoarece primaria finanteaza scoala! Asemenea absurditate se afirma atunci cînd în Parlament vorbesc foarte convingator „alesi” care se bazeaza pe propria logica, fara sa aiba habar de domeniul la care se refera. Fereasca Dumnezeu ce va fi dupa alegerile „uninominale”!
Dar sa revin la problema relatiei dintre scoala si administratia locala. Domnul minstru Cristian Adomnitei, vorbind într-o conferinta de presa despre cît de pregatite sint scolile pentru deschiderea noului an scolar, arata ca ministerul da bani, peste 1,6 miliarde de lei, dar cei care trebuie sa se implice efectiv în pregatirea scolilor pentru noul an scolar sint primarii si consiliile locale. Este interesul oamenilor din satul sau orasul respectiv ca scoala în care vor învata propriii lor copii sa arate bine. Consiliile locale si asociatiile parintilor trebuie sa ajute scoala, nu sa aiba aceasta pretentie absurda de a o conduce. Profesorul, la fel cu medicul sau magistratul, presteaza o munca pe care nimeni nu o poate cuantifica, decît Dumnezeu si propria constiinta. Calitatea de „titular” îl pune la adapost pe dascal tocmai de abuzurile unor politicieni care cred ca, în virtutea „autonomiei locale”, pot face orice, inclusiv sa numeasca ori sa destituie în învatamînt cum dicteaza interesele lor sau ale amicilor de partid. Domnul ministru atragea atentia asupra faptului ca, de exemplu, instalatiile de încalzire trebuie puse la punct acum, nu cînd da frigul! Pai trebuie ca ministrul însusi sa se ocupe de spalarea caloriferelor? Este treaba primariilor sa contracteze lucrarile necesare cu firme care se tin de cuvînt, chiar trebuie sa-l întrebe pe directorul scolii de ce mai este nevoie, pentru ca din punct de vedere material elevii sa nu aiba nimic de suferit. Participarea comunitatii locale la viata scolii nu sta în numirea directorului de catre primar, cum credea domnul senator mai înainte citat, ci în sprijinul material dat dascalilor pentru ca ei sa-si îndeplineasca menirea. În cutare comuna primarul si consilierii trebuie sa aiba grija de fiecare cadru didactic în parte: daca face naveta, sa i-o plateasca, daca sta în gazda, sa vada sa aiba lemne si tot ce-i trebuie pentru ca dascalul sa se poata concentra numai pe munca lui, sa nu aiba alte griji.
Pe de alta parte si consiliile de administratie ale scolilor ar trebui sa colaboreze mult mai mult cu primariile si consiliile locale. Directorul scolii ar trebui sa fie secondat, în fiecare sedinta de consiliu, de reprezentantul administratiei publice locale si de cel al asociatiilor de parinti. Aflu ca la o sedinta a consilului de administratie dintr-o scoala importanta din Bacau, consilierul local, venit cu cele mai bune intentii sa ajute la deschiderea cu succes a anului scolar, a fost bruscat de o fosta directoare adjuncta, ofuscata de prezenta sa. Am spus mai demult ca în 1989 Ceausescu nu a disparut, ci s-a spart ca o holograma în mii de aschii care-l reproduc fiecare dintre ele cu fidelitate. Cele mai multe aschii au ramas multi ani la conducerea scolilor. Actuala ocupare a posturilor prin concurs, specializarea unor profesori în managementul educational, înlocuirea treptata a schijelor din sinistra holograma, toate acestea fac sa avem din ce în ce mai multi directori care înteleg necesitatea colaborarii, inclusiv cu trimisul consiliului local în consilul de administratie, care este pîna la urma purtatorul de cuvînt al scolii în cel mai înalt for de decizie al administratiei publice locale.
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns