Scripta manent

Minciuna – asociată drept adevăr

* neadevărurile transmise Sfântului Scaun de către Ignatius – conte de Batthyany

Ideile exprimate de către agresorii austro-maghiari prin mintea redusă și mîna întinsă a lui Peter Szold, deși erau departe de a prezenta adevărul asupra stărilor reale din Moldova, au fost preluate de Ignatius, episcop catolic la Alba Iulia și transmise Sfântului Scaun printr-o scrisoare expediată către Roma la 6 octombrie 1787 prin călugărul paulin Andreas Dudassi, cel care îl întrebase pe misionarul de la Delnița-Ciuc asupra situației misiunilor de la răsăritul Carpaților.
Documentul episcopal i-a prezentat pe credincioșii catolici din Moldova, Basarabia și Crimeea ca fiind ai săi și ai lui Isus Hristos. Dorința cea mai arzătoare și mai necesară pentru pretinsa salvare a catolicilor maghiari, vorbitori numai ai limbii române, era ca Sfântul Scaun să aprobe episcopului Transilvaniei și urmașilor acestuia dreptul de a recruta și expedia misionari maghiari la estul Carpaților. Datoria acestora era aceea de a răspîndi și cutiva limba maghiară nu mai puțin decît pe cea română. Se observă cu ușurință că pe acest demnitar, lipsit de sentimente umane și de respect față de adevăr, nu-l interesa decît impunerea limbii și culturii maghiare unei populații catolice românești, puțin numeroase. El spera să realizeze, cu sprijinul armatelor imperiale cotropitoare, convertirea la catolicism a celor mai mulți ortodocși, iar aceasta i-ar fi permis extinderea posibilităților de maghiarizare a autohtonilor moldoveni. Măsurii preconizate de el i-a găsit justificarea prin falsificarea adevărului că acești credincioși ar fi fost înșelați și amăgiți și astfel s-ar fi ajuns la vorbirea de către toți numai a limbii române („pene omnes linguam valachicom narunt”). Veștile primite de el din Moldova l-au mîniat pe episcop și mai ales pe cei ce plănuiau de mult timp expansiunea imperială la est și la sud de Carpați, unde limba maghiară era total necunoscută („Linguam autem hungaricom ad unum ignorant”).
Rezultă cu multă claritate că tot ceea ce scrisese Szold nu reprezenta decît neadevăruri. Episcopul – reprezentant de frunte al agresiunii imperiale, nu avea nici cel mai mic respect față de pleiada misionarilor catolici premergători prefecților care stătuseră ani la rînd în conducerea misiunilor din Moldova, a episcopilor de Bacău și chiar a nunților apostolici din Varșovia, Viena, care raportaseră mereu despre românitatea, continuitatea și folosirea numai a limbilor română și latină de către acești enoriași. Episcopul din așezarea românească Alba Iulia, cu toponimul modificat în Alba Carolina, conform dorințelor exprimate de cei ce nu-i respectau pe români și trecutul lor istoric, nu voia să recunoască nici valoarea celor scrise de împuternicitul său – Peter Szold -, care precizase: „Nu numai că în aceste parohii limba maghiară era total necunoscută, dar, datorită unei practici îndelungate, limba română este singura care este cea mai comodă și cel mai mult întrebuințată de oamenii de credință catolică”. Mintea inventivă a episcopului catolic al Transilvaniei a ajuns pînă acolo încît a avut îndrăzneala să-i scrie Papei Pius al VI-lea că el însuși ar fi primit numeroase plîngeri de la enoriașii catolici din Moldova, care i-ar fi înfundat auzul urechilor sale cu strigătele și vaietele, cu plînsetele și durerile lor împotriva misionarilor italieni, care ignorau limba maghiară, deși aici existau multe așezări întemeiate și locuite de unguri și secui care și-ar fi uitat limba maternă. Cuprins de revoltă împotriva
adevăratei stări de fapt din localitățile populate de românii catolici moldoveni, episcopul nobil maghiar nu s-a oprit la acest nivel cu prezentarea neadevărului exprimat de pe poziția omului prefăcut și viclean a fi cuprins de durere, în scopul înduioșării inimii pontifului Romei și a cardinalilor acestuia în vederea salvării pretinșilor maghiari din calamitățile și condițiile îngrozitoare în care ar fi fost aduși datorită faptului că uitaseră limba maghiară, pe care nu o vorbiseră niciodată! Datorită acestuia- arată el -, catolicii din Moldova nu erau mărturisiți, nici împărtășiți ani la rînd, uneori zeci de ani, iar unii dintre ei nu aveau asemenea fericire nici în momentul ultimei respirații.
Conviețuirea cu ortodocșii, credința, obiceiurile, superstițiile și totala ignoranță a acestora ar fi fost extrem de dăunătoare catolicilor din această parte a teritoriului românesc. Cea mai periculoasă situație o reprezenta faptul că nu ar fi existat nimeni care să vină în ajutorul acestora și să le spele păcatele comise. Cu ușurință se poate trage concluzia că Batthyany a prezentat Sfântului Scaun o realitate care nu exista în adevăr la răsăritul Carpaților Orientali. Scopul neadevărurilor prezentate de unul dintre cei mai autentici reprezentanți ai șovinismului maghiar a fost dezvăluit de către el însuși. Rugămintea adresată pontifului Romei, aceea de a i se permite să smulgă din rădăcini „toate nenorocirile” pe care le-ar fi îndurat catolicii din Moldova și să găsească numai el situația îndepărtării acestora, exprimă marele adevăr al angajării sale în acțiunile de pregătire a războiului expansionist ruso-austriac împotriva poporului român pentru subjugarea și asuprirea acestui neam.
prof. dr. Dumitru Zaharia
s extinderea posibilităților d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!