Cardinalul Andrei Bathory despre secui
Cu toate că omul care a purtat pălăria de cardinal a condus Transilvania doar cîteva luni de zile, între 30 martie – 31 octombrie 1599, de la el ne-a rămas o interesantă relatare asupra populației secuiești de pe teritoriul statului condus de el. Documentul a fost adresat suveranului pontif. Nesiguranța în care a condus Principatul l-a determinat să întocmească raportul în cauză în două exemplare și să-l expedieze pe căi diferite. Ajuns în statul pontifical, acesta a fost arhivat în două fonduri și anume: cel creat de cardinalii din familia Borghesi, volumul 52 A.B și în arhiva constituită de Nunțiatura Apostolică a Poloniei.
Așa după cum se obișnuia atunci, cardinalul a realizat o prezentare generală a teritoriului în care trăiau acești oameni. Conform celor scrise de cardinalul-prinț, atunci populația secuiască trăia în scaunele: „Sepsij, Kizdij, Chijk, Girgio et Kazon” (Sepi, Chezdi, Ciuc, Sfântul Gheorghe și Cașin). In timpul său, așa cum stă scris în documentul semnat de el, „…a fost făcută numărătoarea” acestor locuitori ai Transilvaniei. Adevărul relatat de el a făcut remarca asupra credincioșilor catolici. Cei mai mulți dintre aceștia trăiau „in sola provintia Chijk” (numai în provincia Ciuc). Numărul celor care au depus jurămîntul asupra păstrării credinței catolice a fost de 15 740 „suflete”. În toate celelalte provincii, majoritatea secuilor fusese atrasă la „ereziile” reformate.
Nobilimea, în mod obișnuit, era devotată și supusă slujitorilor catolici. În schimb, populația de rînd, numită „plebs”, era extrem de devotată acestei credințe. Funcționau, în această parte a Transilvaniei, treizeci de biserici parohiale, fiecare cu slujitorul ei. Bisericile au fost bine construite, deoarece aveau și ziduri de apărare. Provincia Ciuc a fost apreciată ca „foarte catolică”. In această parte a pămîntului românesc funcționa mănăstirea călugărilor franciscani, din Ordinul Observanților. Aceasta fusese construită în satul Șimleu. Aici funcționa un arhidiaconat care se bucura de autoritatea necesară în fața administratorilor de parohii. Cu toate acestea, funcționau și trei sau patru preoți căsătoriți, care, deși depuseseră jurămînt că se vor despărți de soții, în practică nu realizau așa ceva. Aceasta demonstrează influiența puternică exercitată de cultul ortodox, probabil și convertirea recentă a credincioșilor și preoților respectivi.
Deși familia Bathory se bucura de mare autoritate în rîndurile credincioșilor catolici, totuși, în zona Oradea, unde aceștia stăpîneau întinse posesiuni, numărul catolicilor nu depășea 2 000 de persoane. Aici funcționa o parohie. Rezultate bune se puteau obține la Cluj dacă ar fi existat un slujitor devotat. Aici nu mai funcționau seminarul și colegiul, organizate anterior. Cardinalul nu a menționat catolici în orașul de pe Someș, și nici în zonele învecinate. Activitatea lui Possevino nu a fost continuată. La Alba Iulia existau biserica și sacerdotul, dar credincioșii erau în număr de cîteva sute, apreciați ca puțini.
Concluzia cardinalului a fost formulată în termeni care exprimau nemulțumirea demnitarului catolic pentru faptul că aceștia trăiau dispersați, iar numărul lor era extrem de redus, cu puțin peste 17 740 de persoane, dacă luăm în considerație și cele cîteva sute („aliqmat centenae”) de la Alba Iulia.
Episcopii catolici nu mai puteau desfășura activitate pe teritoriile Ungariei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului, aflate sub autoritatea Porții. Aceasta a fost una dintre cauzele împuținării credincioșilor catolici, care în fapt a asigurat triumful reformelor religioase, luterano-calvino-ariană. Noile rituri și-au recrutat slujitorii din rîndurile foștilor clerici catolici. Aceștia au instituit o adevărată teroare împotriva celor care nu urmau exemplul lor și al majorității foștilor credincioși catolici, deveniți reformați. Asemenea stări de fapt n-au avut loc între ortodocși.
Indiferent de credința religioasă, secuii erau puțini la număr deoarece nu reușiseră să secuizeze majoritatea românească a populației din zona pretinsă astăzi majoritar secuiască.
Sfîrșitul vieții cardinalului Bathory s-a datorat unor ciobani care l-au recunoscut și i-au tăiat capul deoarece făcea parte din familia nobiliară care cauzase mult rău acestor oameni. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns