* Andrea Wolf despre raporturile moldo-secuiești
Extrem de valoroasă pentru cunoașterea adevărului cu privire la relațiile dintre locuitorii Moldovei și cei din Transilvania estică, pretinsă, numită și revendicată pe nedrept „Țara Secuilor” este acea parte din raportul întocmit de Andrea Wolf în perioada în care a îndeplinit funcția de secretar domnesc al lui Constantin Duca. Pentru a nu lăsa loc unor discuții și interpretări, prezentăm traducerea textului respectiv în limba română. Autorul a dovedit cunoașterea stărilor reale și a limbii italiene, în care a scris fără greșeli. Nu cunoaștem soarta documentului original. Iată textul privitor la problema enunțată: „In Transilvania sunt două persoane principale, care aparțin religiei noastre, iar acestea sunt: contele Apor și contele Mikes. Contele Apor, datorită faptului că este o persoană dedată numai cîștigului material, se bucură de puțin renume printre moldoveni, deoarece le cauzează numai pagube prin datoriile pe care le are față de aceștia, nu poartă deloc corespondență cu domnul nostru și nici cu oamenii de seamă ai acestei țări. Acest conte este mai mult preocupat de problemele politice și de afacerile guvernărei statului pe care-l servește. Așa cum l-am cunoscut eu, n-ar fi capabil nici să se amestece în afaceri, care nu aduc decât daune și cheltuieli.
Contele Mikes, din contra, este foarte înclinat și devotat către lucrurile și faptele religioase, generos cu moldovenii, caritabil cu slujitorii credinței catolice și se bucură de renume și stimă în fața persoanei domnului Moldovei, a celor mai importanți și prețuitori colaboratori ai acestuia. El este comandantul secuimii, iar teritoriul populat de aceasta este situat în vecinătatea Moldovei și este considerat permanent ca fiind și al moldovenilor și în consecință se poate spune că acesta este aproape unit cu Moldova. Cavaleria secuilor este zilnic în contact cu prințul Moldovei, răspunde la chemările acestuia, manifestă afecțiune față de moldoveni. Domnul nostru se bucură de mare autoritate în fața contelui Mikes, deoarece le acordă libertate, iar ei răspund cu zel și în mod conștiincios la chemările acestuia. Toate acestea mă determină să cred că ar fi bine pentru prințul nostru, iar eu nu mă îndoiesc că pietatea respectivului conducător l-ar putea îndemna să refuze angajarea la o acțiune atât de sfântă, atunci când sanctitatea voastră prea ilustră și prea respectuoasă l-ar îndemna, cu aprobarea Sfinției Sale Stăpânul nostru, să ia parte chiar și la acțiunea majestății sale imperiale, iar aceasta să-i fie arătată ca una care ar fi în serviciul Curții Imperiale din Viena”.
Documentele și comportamentul lui Mikes îl arată ca pe un român veritabil, deși era nobil de credință catolică.
Autorul documentului a folosit cuvintele și expresiile cele mai convingătoare cu privire la bunele relații dintre locuitorii pământeni, autohtoni de milenii, trăitori pe versanții Carpaților Orientali și de la curbura acestora. Stau mărturie în această privință cetatea dacică de la Covasna, precum și cea romană de la Augustia (Brețcu din zilele noastre) ale cărei vestigii arheologice au fost descoperite, descrise și despre care a întocmit o schiță privind construcția respectivă contele Ludovigo Ferdinando Marsigli (Marsilli), păstrate cu grija necesară la Biblioteca Universității Bologna. Acestea constituie mărturii incontestabile privind locuirea acestor zone de către strămoșii românilor. Nu au existat motive plauzibile care să ducă la ideia nepopulării acestor zone favorabile viețuirii umane în unele teritorii nelocuite, așa cum susțin istoricii denigratori ai trecutului românilor. La începutul secolului al XIII-lea, atunci cînd au fost aduși și colonizați puținii secui, înnobilați de către regii Ungariei cu diplome, nu și cu suflete nobile pentru a-i putea jefui pe românii care refuzau trecerea de partea cuceritorilor, de pămîntul strămoșesc pe care l-au acordat nobililor secui, obligîndu-i în acest fel să slujească cu devotament și credință coroana regală maghiară, subordonată – conform obișnuinței feudale – Sfântului Scaun.
Așa cum rezultă din conținutul documentului prezentat, Apor era reprezentantul acelei părți a locuitorilor zonei colonizate de statul feudalo-maghiar caracterizată prin egoism, lăcomie, aroganță, dispreț, cruzime față de românii autohtoni. Mikes, în schimb, este urmașul acelor români care sub imperiul forței au acceptat catolicismul, ca și Iancu de Hunedoara, fără să dea uitării că aparțin de fapt și de drept neamului românilor. Așa se explică comportamentul nobilului român Mikes, de credință catolică, și care rezista presiunilor făcute de calvini pentru a-l determina să accepte religia lor, așa cum procedau și mulți români din secuime.
Persistența credinței ortodoxe era factorul de unitate românească între locuitorii Moldovei și cei din Transilvania, deși Viena și Budapesta depuneau eforturi imense pentru a rupe legăturile de sînge și iubire, conștiință și religie, limbă și cultură dintre oamenii care locuiau în Transilvania, Moldova și Țara Românească. Continuatorii acestor preocupări imperiale sînt reprezentați, în zilele noastre, de anumiți conducători extremiști din UDMR, susținuți de unii membri marcanți ai PSD. Iată de ce națiunea română are datoria de a se opune acțiunilor acestora, chiar dacă Budapeste nu renunță la presiunile pe care încearcă să le exercite prin ex-premierul Orban și organizația pe care o conduce – FIDESZ. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns