Razele calde ale soarelui de toamnă destrămau ceața deasupra porumbiștelor. E dimineața zilei de 7 octombrie 1848. Pe drumul Sascutului, hurducîndu-se din toate încheieturile, apare șareta vornicului Costache Aslan. Îl urmează îndeaproape, călare, cîteva slugi înarmate cu pistoale și sănețe. Vornicul nu era în apele lui. Nu dormise toată noaptea. Cu o zi înainte, la urechi, îi ajunsese vestea incredibilă că unii locuitori se răzvrătiseră chiar pe moșia sa. Trebuiau luate măsuri imediate pentru ca mișcarea să nu se extindă. Intrară în tîrgul Sascut, înființat de el în 1844. Printre dughenele cu tot felul de mărunțișuri, se vîntura o mulțime pestriță: boiernași, tîrgoveți, țărani. Larma acoperea cîntecele unui taraf aflat lîngă un scrînciob de lemn. Șareta se opri. Imediat în jurul ei apărură cîțiva țărani:
– Care sînteți voi, măi, aceia care v-ați răzvrătit. Mai mult, îndemnați și pe alții! strigă congestionat la față boierul.
– Noi, preacinstite vornice! spuseră patru țărani ieșind în față.
– Bine, bre, și ce vreți voi de la mine?
– Păi, nu mai vrem a mai lucra boierescul de pînă acum, ci vrem a lucra după un așezămînt cunoscut nouă!
– Aha, deci voi sînteți tulburătorii liniștei sătești. Prea bine. Ne vom socoti noi pentru obrăzniciile voastre!
Furios, Aslan porunci vizitiului să facă cale întoarsă. Ajuns acasă la conac, luă pana și scrise:
„… între locuitorii satului meu Sascut, de la ținutul Putna, sînt vreo patru locuitori a căror nume se însemnează în dosul acesteia care după ce ei înșiși s-au răzvrătit, împotrivindu-se a lucra boierescul după învoiala ce a săvîrșit cu toțimea lăcuitorilor, și care este mult mai ușoară decît urmează așezămîntul apoi a răzvrătit și pe ceilalți lăcuitori, făcînd feluri de împotriviri la datoriile ce-i privesc, spunînd încă că ei au a lucra după un așezămînt cunoscut numai lor, și care în obște nu este știut. De aceea, cu respect rog pe cinstitul Departament să binevoiască a rîndui un înadins revizor al său, care cercetînd la fața locului obrăzniciile lor împotriviri să-i și îndepărteze de pe moșie ca niște tulburători ai liniștei sătești, și nici trebuitori asemeni oameni, și totodată să mă și socotească cu toți lăcuitorii de pe moșiile mele, făcîndu-mi și o împlinire datoriilor ce se vor descoperi neprihănite”.
Costache Aslan, vornic, 7 octombrie 1848.
Întoarse foaia și pe dosul jalbei însemnă numele celor patru turbulenți:
1. Neagu Munteanu
2. Ion Bontucan
3. Neculai Arhiri
4. Ion Cohan
Apoi, hîrtia fu dusă imediat la Isprăvnicie, unde Mihăiță Mihalache, ispravnic, puse rezoluția: „Să se însărcineze pe medelnicerul Măcărescu în unire cu isprăvnicia să se facă cercetări și să se raportuiască”.
Vor trece anii. Tîrgul Sascutului căpăta o tot mai mare importanță. În 1872, pe aici va trece calea ferată, iar în 1875 se va înființa prima fabrică de zahăr din țară, de către un consorțiu belgian. Cît despre „răzvrătirea din Sascut”, aceasta va intra în uitare. Peste ani de zile, documentul va fi inclus într-o monografie de profesorul Gh. Apostol.
(Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns