* Din convingerile lui Garibaldi privind politica lui Cuza
Căpeteniile maghiare conduse de Kossuth s-au convins de eșecul lamentabil de a provoca un război care să ducă la distrugerea imperiului austriac. În acest conflict armat pretinșii revoluționari maghiari au gîndit și au plănuit mereu atragerea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, cu scopul declarat de către Kossuth: cel „al nimicirii românilor”. Era momentul în care exterminatorii românilor, sîrbilor, croaților s-au convins că nici unul dintre statele europene nu erau dispuse să incendieze continentul pentru a-l aduce la conducerea Ungariei, stat care nu admitea egalitatea în drepturi pentru națiunile a căror dezvoltare o mutilase prin cumplita asuprire și exploatare, a unor tirani și criminali.
Pretinșii revoluționari, total compromiși și neluați în seamă de opinia publică din propria țară și din statele europene, au recurs la stratagema angajării marelui patriot italian, Giuseppe Garibaldi, spaima tiranilor europeni, pentru a realiza „concilierea”, în fapt înșelarea românilor, sîrbilor, croaților și a slovenilor pentru a-i putea ține în continuare sub obrocul politicii lor.
În acest scop au fost organizate, în zilele de 22 și 23 aprilie 1864, la Londra, două întrevederi Garibaldi-Klapka, la care a asistat și generalul Eber, colaborator al reprezentantului maghiarilor.
Garibaldi a consimțit să ia parte la o asemenea acțiune „a la reconciliation des hommes politiques de ces contirees” pe baza unei participări comune. Generalului Garibaldi i s-a oferit posibilitatea de a acționa pe teritoriul României, în scopul „reconcilierii” româno-maghiare, deoarece neamul românesc nu putea uita crimele și durerile provocate de-a lungul secolelor și nici pe cele provocate în anii 1848 și 1849.
La 28 aprilie 1864 Garibaldi și colaboratorii săi au întocmit o notă în care au scris: „S-a recunoscut că cel mai mare pericol care ar putea frîna declanșarea operațiunilor militare contra Austriei este în primul rînd rivalitatea dintre maghiari și români, dar și reaua intenție față de aceștia, fapte pe care Austria le-a exploatat cu mare abilitate”.
În condițiile anului 1864 o mișcare națională în Ungaria nu putea oferi Italiei posibilitățile începerii unor acțiuni militare favorabile, deoarece țara respectivă era lipsită de arme și de perspectiva aprovizionării cu armamentul necesar. Ungaria nu avea posibilitatea organizării unei răzvrătiri generale.
Cu totul diferită era situația din România, țară în care atît maghiarii, cît și polonii, luptători pentru libertate, și-au găsit refugiul. „Numeroșii emigranți poloni, care se găsesc în această țară, formează deja o armată organizată. Comunitatea maghiară din București și Galați ar putea acționa în bune condiții la lupta contra Austriei (…). „Este cunoscut că prințul Cuza depozitează armament de mulți ani. Banii adunați de el ar putea să fie folosiți cu abilitate pentru obținerea unor concesii înțelepte. În momentul de față Bucureștiul este singurul care ar putea hotărî soarta reconcilierii româno-maghiare și slavo-sîrbo-maghiare. Aici se poate găsi soluția de care depinde viitorul libertății în Europa”.
Aprecierile erau corecte, deoarece România îi adăpostea pe românii transilvăneni, ca și pe maghiarii și polonii care nu mai puteau trăi în patria lor din cauza politicii despoților.
Oricine va citi aceste frumoase cuvinte, care exprimă respectul lui Garibaldi, al colaboratorilor acestui mare și înțelept patriot italian, al diplomaților, politicienilor și regelui Italiei față de România unită și primul ei conducător democrat, devotat și răspunzător în fața neamului său de politica inițiată și realizată de el, își va aduce aminte cu plăcere de perspectiva luminoasă și frumoasă pe care o avea poporul român la începutul anului 1990, înainte de evenimentele de la Tîrgu Mureș și organizarea mineriadelor.
Din nefericire, oamenii politici care s-au autoimpus la conducerea țării în acele condiții tulburi, anume create, n-au vrut să asigure adevărata prosperitate națională, democrația reală, adevărata libertate de acțiune și de conștiință. Consecințele unei astfel de politici se constată astăzi, cînd populația suportă consecințele jafului economic, distrugerii economiei naționale, corupției generalizate, fapte care au dus la îmbogățirea unor profitori abili și la sărăcirea majorității poporului – adus la discreția jecmănitorilor și lipsa de respect pe plan internațional. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns