• Dezamăgiții au luptat contra camarilei Kossuth
Activitatea desfășurată de Klapka, Turr, Kossuth și colaboratorii acestora în vestul Europei, în Italia în special, pentru pretinsul scop al eliberării Ungariei de sub stăpînirea austriacă, nu dădea nici un fel de satisfacție refugiaților maghiari, colaboratorilor poloni și italieni. Suficient de mulți oameni devotați luptei pentru eliberarea patriei lor subjugate și a populației Ungariei asuprite și exploatate convingîndu-se de atitudinea necorespunzătoare a pretinșilor conducători, care se dovediseră oameni egoiști deoarece se preocupau numai de agonisirea unor sume de bani pentru huzurul personal, au început să scrie adevărul despre cei ce acaparaseră conducerea Comitetului Național Maghiar.
Semnificativă din acest punct de vedere este scrisoarea adresată lui Garibaldi de Georgia Frigyesy, în cea de a doua jumătate a anului 1862. Autorul i-a comunicat lui Garibaldy: „Am propus ungurilor ca să accepte alegerea unui nou comitet național, deoarece acela al lui Kossuth există numai pentru el, căci timp de 13 ani de zile n-a realizat nimic”. Conducătorii acestuia au întreținut legăturile cu națiunea numai pentru a obține bani. Pentru întreținerea legiunii din Italia nu au fost cheltuite sumele respective, iar de aceasta s-a ocupat un guvern străin. „Totul a fost făcut împotriva patriei lor”. În asemenea condiții se impunea ca națiunii maghiare să i se acorde posibilitatea și dreptul de a-și alege un alt comitet național. Acesta a primit consimțămîntul reprezentanților maghiari, aflați în Europa de vest, ca să fie ales un nou comitet care să se ocupe cu toată seriozitatea și întreaga răspundere de pregătirea războiului și să acorde toată încrederea lui Garibaldi, căruia intenționau să-i acorde conducerea luptei pentru eliberarea patriei lor. El însuși, convingîndu-se de starea gravă în care a ajuns „corpul” de armată maghiar aflat în sudul Italiei, a preluat comanda acestuia „pentru a introduce disciplina necesară”. Autorul nu și-a ascuns speranța ca Garibaldy să-și exercite influența favorabilă în această problemă, devenită foarte serioasă pentru foștii combatanți.
Un manifest intitulat: „La cîți le place dreptatea ?” a prezentat cariera militară a lui Ștefan Turr, fost combatant în „falangele” mareșalului Radeszki, oprimatorul revoluției în nordul Italiei. Klapka a condus atît de bine luptele împotriva austriecilor încît a fost obligat să capituleze la Komorn.
Autorul manifestului a fost un combatant al revoluției din Ungaria, care a căzut în mîinile armatelor imperiale, a fost condamnat la muncă forțată, a fost pedepsit la torturi și pus în lanțuri grele. Grațiat în final, la aflarea veștii pregătirii războiului împotriva imperiului austriac, a fugit în Italia, unde s-a înrolat în unitățile de artilerie. A devenit comandant al unităților respective din Bologna, Casale, Alessandria. După aceasta a îndurat suferințele cauzate de micimea sufletească și calomniile generalului Turr. Klapka și Kossuth nu s-au lăsat mai prejos în această privință.
Colonelul Lucaciu, aflat în Pavia, în 15 noiembrie 1862 a relatat pe larg lui Garibaldi despre caracterul instabil de care a dat dovadă Kossuth după prăbușirea revoluției maghiare. Acesta a scris: „Pentru bani, Kossuth va face orice”. Pe Klapka l-a caracterizat ca pe un individ slab, incapabil să întreprindă ceva energic și încununat de succes.
Au fost și alți revoluționari maghiari care, condamnați de imperiali, după eliberare au trecut în Italia pentru a putea continua lupta, în vederea realizării idealului lor revoluționar, cu totul diferit de cel al șovinului Kossuth și colaboratorilor acestuia.
Majoritatea acestora s-au lovit de impedimentele puse în calea afirmării lor ca luptători democrați, de către Kossuth, Turr, Klapka. Toți aceștia și-au dat seama de compromiterea luptei pentru libertatea națională de către camarila Kossuth, iar pentru aceasta au combătut-o.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIA
Lasă un răspuns