* Prima grijă a ocupantului austriac: deznaționalizare prin catolicizare a românilor din Bucovina
Cotropirea nordului Moldovei prin vicleșug, plăți necuvenite și uciderea domnului țării conving asupra lipsei oricărei valori juridice în fața dreptului de care ar trebui să se bucure poporul român asupra stăpînirii pămîntului sfînt al „Țării de Sus”. Curtea imperială vieneză, generalii și diplomații acesteia au pregătit „ceremonia teatrală” și scandalosă a depunerii jurămîntului și închinării românilor, în mod forțat, către „marea împărăteasă creștină și dezrobitoare”, Maria Tereza, impilatoarea românilor transilvăneni.
Autoritățile cotropitoare, în anul 1781 au hotărît întreruperea oricăror legături dintre locuitorii teritoriilor ocupate cu cei care trăiau în Moldova, asupra căreia voiau să-și extindă ocupația prin violarea drepturilor neamurilor. In același an, mitropolitul Gavril a fost forțat să nu-și mai exercite drepturile sale mitropolitane asupra credincioșilor păstoriți de el pînă la impunerea forțată a cordonului militar despărțitor de țară și neam sub pretextul ciumei care, în fapt, nu era vorba de o molimă, ci de stăpînirea imperialo-austriacă asupra românilor.
Dosoftei a fost făcut și impus „episcop liber” al Bucovinei imperiale, cu autoritate și drept asupra schitului din Galiția și mănăstirii
Sucevița, deși era lipsit de titlul ecleziastic deoarece fusese ridicat în rang numai prin patenta Mariei Tereza, care a îndeplinit astfel și rolul de patriarh. Aceasta l-a împuternicit pe generalul comandant al provinciei să sfințească episcop pe Dosoftei „…cu harul cizmelor și baionetelor austriece” și să-l impună credincioșilor români ortodoși drept urmaș al apostolilor.
Imediat, autoritățile stăpînirii străine au trecut la micșorarea numărului mănăstirilor de călugări, la desființarea celor de măicuțe, reducerea numărului de biserici românești. A fost interzisă folosirea cărților românești tipărite în Moldova neocupată în efectuarea serviciilor divine. Străinii au fost impuși în locul administratorilor români. În anul 1784, Dosoftei a fost instalat la Cernăuți. Averile mănăstirilor și bisericilor ortodocse au fost inventariate de către arhimandriții Meletie, Antonie și Gherasim. Acestora le-a fost alăturat și Balș. Egumenii de la Voroneț, Solca, Humor, Sânt Ilie au fost surghiuniți. Lui Dosoftei i s-a impus predarea bunurilor și averilor mănăstirești și bisericești.
Toate acestea au fost preluate de Episcopia sârbească de Carlowitz. Ierarhului Dosoftei i-a fost adus un supraveghetor sârb. Incercarea de opoziție a episcopului și arhimandriților a fost nimicită cu măsuri draconice, specifice statului Habsburgilor.
In anul următor secularizării averilor realizate de românii ortodocși pe teritoriul lor strămoșesc a fost constituit Fondul bisericesc, iar conducerea acestuia a fost încredințată unui străin pe nume Beck.
Paralel cu măsurile politice, administrative, economice și religioase îndreptate împotriva românilor, a fost organizată colonizarea pămîntului românesc cu ruteni din Galiția, maghiari din Ungaria, români maghiarizați din Transilvania, de credință greco-catolică și catolică. Au fost angajate forțele bisericești catolice servile Curții imperiale din Viena în scopul distrugerii neamului românesc din Bucovina, nume inventat de cotropitor în vederea ștergerii amintirii apartanenței la Moldova. A fost găsit un Iosaphat Bastassich – prefect și abate al Seminarului greco-catolic din Viena. Acesta, chiar din anul 1780 a solicitat nunțiului apostolic Garampi numirea unui episcop al ritului greco-catolic care să fie instalat în locul celui ortodox. Personajul, cinic și sinistru, s-a oferit să acorde sprijin Mariei Tereza în alegerea, numirea și instalarea ierarhului respectiv în locul pretinsului decedat, Dosoftei al Cernăuțiului, deși acesta era încă în viață. Nunțiul Garampi, la 9 martie 1780 a făcut cunosut baronului Puchner – secretarul aulic al majestății sale imperiale, că pe teritoriul românesc al Bucovinei trecuseră mulți ruteni din Galiția. Aceștia ar fi fost de rit greco-catolic. Demnitarul catolic a mai transmis baronului Puchner că episopul shismatic de la Cernăuți era pe patul de moarte. Acesta nu mai avea puterea să se opună instalării episcopului greco-catolic care să asigure schimbarea credinței religioase a românilor, înstrăinarea acestora de neamul românesc, uitarea limbii strămoșești și modificarea conștiinței naționale.
Îngrijorător este faptul că guvernanții post-decembriști ai României nu manifestă nici un interes real față de românii rămași în afara statului român, cu hotarele ciuntite conform prevederilor acordului Hitler-Stalin încheiat la 23 august 1939. Mai mult, tineretul român este lipsit de posibilitatea cunoașterii adevărului asupra trecutului țării și al propriului popor, iar un președinte ales, un ministru de externe, un guvern și un parlament format din oameni care și-au pierdut conștiința și demnitatea națională au semnat un tratat oneros, prin care confrații noștri din teritoriile în discuție au fost pur și simplu abandonați! (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns