Adevăruri ignorate și dreptate…strîmbă!
Justiția română nu este oarbă, dar lucrează cu ochii legați!? Cel puțin asta poate crede cetățeanul de rînd care, apelînd la instanță pentru a i se face dreptate, constată că adevărul nu e după cum se-arată, ci după cum îl stabilește completul de judecată după criterii și raționamente de neînțeles și pentru care nu este chemat să dea seamă. Doar ne aflăm în fața puterii lucrului judecat! Astfel de concluzii pot fi trase citind scrisoarea deschisă primită de la un cetățean german de origine română, băcăuan, care ni s-a adresat cu rugămintea de a o da publicității și nădejdea că, totuși, pînă la urmă, se va face dreptate. Iată mai jos conținutul acesteia:
Prin această scrisoare deschisă mă adresez Ministerului de Justiție, Parchetului de pe lîngă ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție – n.n.), Parchetului Național Anticorupție, Corpului de Control al primului-ministru, onoraților judecători ai ICCJ, ai Curților de Apel, Tribunalelor și Judecătoriilor, precum și tuturor domnilor avocați, rugîndu-i să analizeze faptele pe care le voi descrie. Bunica mea Elena Sturdza (1887 – 1963), mama lui Gheorghe (1901 – 1983), al cărui fiu unic sunt și al Magdalenei, căsătorită Crupenschi, fără copii (1904 – 1994), a posedat în Bacău, în centrul orașului, un imobil compus din 2800 mp, locuință în suprafață de 35o mp, complet distrusă în 1992 și 2001 sub privirile proprietarei, Primăria Bacău, atenansele 150 mp și un garaj. Eu sunt moștenitorul acestora astfel: de la bunică, tacit, prin certificat de moștenitor, fiindcă eu am îngrijit-o pînă la decesul ei survenit la 07.04.63, tot eu înmormîntînd-o, fiindcă tata era la Gherla pentru 20 de ani și Magdalena la Canal, după eliberare avînd domiciliu obligatoriu. Mai pot moșteni imobilul de la tatăl meu 50 % și de la mătușă 50 % în baza unui testament legalizat. Pe doi bogați locuitori ai Bacăului, Mihăiță Constantin și pe fiul acestuia, Mihăiță Aurel Corneliu, pe care în text îl voi menționa prin inițialele MAC din lipsă de spațiu, i-a tentat imobilul de mai sus și pentru a-l avea în posesie au procedat astfel:
1. – Au cerut Magdalenei, în vîrstă de 87 de ani să-i lase lui M. Constantin, prin testamente imobilul menționat, profitînd de faptul că tatăl meu decedase în 1983, eu plecat fiind în Germania, sugerîndu-i-se, cred, că a devenit unicul moștenitor al mamei ei. I-au cerut în 1991 trei testamente, primul nr. 9 din 03.01.91 și ulterior încă 2, în mai și dec. 91. Testamentul nr. 9 a fost revocat printr-un testament lăsat lui Ștefan Coșovliu la data de 16.07.1991, în final toate fiind revocate de testamentul nr. 11263 din 31.05.93 făcut de mătușă în favoarea mea. După trecerea a 5 ani!
2. – Fiul, MAC, profitînd de Legea 112 din 29.12.95, ce arăta la art. nr. 1 că pot face cerere numai foștii proprietari și moștenitorii lor, a solicitat totuși imobilul Consiliului Județean Bacău în baza testamentului nr. 9, ce avea conținutul fals fiindcă Magdalena nu fusese proprietara imobilului, fiind și caduc, din cauza revocării în 1991. C.J. i-a respins cererea, arătînd că imobilul nu a aparținut lui M. Constantin, astfel că fiul, MAC, nu avea vocație succesorală. Cu toată existența acestor ilegalități, CA Bacău i-a conferit lui MAC imobilul prin decizia definitivă și irevocabilă nr. 416/2001. C. Mihăiță a murit la 30.11.95 cu o lună înaintea promulgării Lergii 112.
3. – In anul 1997 am revendicat imobilul prin acțiunea nr. 17014, dosar nesoluționat nici pînă astăzi.
4. – Pentru contracararea ei, MAC a chemat în judecată Consiliul Municipal Bacău pentru perfectarea unei convenții de vînzare-cumpărare, pe care nimeni nu o menționase timp de 8 ani. Actul „găsit” în ianuarie 1998 și datat 28.12.1990, din această cauză lipsindu-i autentificarea așa cum prevede art. 1295 Cod Civil rîndurile ce se referă la vînzarea de imobile. În acesta se arată că Magdalena a moștenit imobilul și de la tatăl Eugen (1866 – 1908), deci în 1908 cînd ea avea aproape 4 ani, tatăl meu, în vîrstă de 6 ani, nefiind menționat. Subliniez că actele eliberate de Arhive arătau că Elena S. a posedat imobilul pînă la expropriere. Și din această cauză, poate, MAC&Comp, dîndu-și seama de fragilitatea convenției, au mutat, arbitrar, data moștenirii cu 55 de ani mai tîrziu, la 07.04.63, cînd a încetat din viață E. Sturdza. Nici pentru 1908 și nici pentru 1963, MAC nu a adus nici un act care să-i susțină declarațiile verbale crezute de instanțe, instanțe care, însă, au ignorat actele de stare civilă, pe cele eliberate de Arhive și Primărie, testamentele și certificatele de moștenitor, prezentate de mine. La data de 14.06.2000 a fost dată de CA Bacău decizia definitivă și irevocabilă nr. 1365/2000, care îl exclude pe tatăl meu și pe mine de la moștenire, printre altele fiindcă tatăl meu fiind în închisoare, la Gherla, nu a acceptat moștenirea ce i se cuvenea de la mama lui!? Dar unde sînt actele de moștenire ale Magdalenei și ce s-ar fi putut moșteni în 1963, cînd țara era condusă de PCR, care expropriase pe exploatatori pentru vecie, nimeni atunci nu ar fi putut gîndi la evenimente ca cele din anul 1989. Dosarele se găsesc, în conservare, la MJ și Parchetul ICCJ, în studiu la PNA și în arhivele instanțelor din Bacău.
Cu stimă, inginer Johannes Sturdza, D.- 50969 Koln Vorgebirgstr. 372.
Lasă un răspuns