„Deși nu-mi fac mari iluzii în ce privește efectul intervenției mele sub această formă, țin să-mi spun public îngrijorarea legată de agresiunea la care sîntem supuși, în fiecare zi, de majoritatea mijloacelor de informare în masă, dar în primul rînd de posturile de radio și cele de televiziune. În urma unor sondaje și monitorizări întreprinse de mine, am ajuns la concluzii îngrijorătoare. Iată cîteva dintre acestea:
Circa 80 la sută din timpul și spațiul acordate de posturile de televiziune și cele de radio, de paginile internet, telefotografii, cît și de majoritatea cotidianelor centrale, se inspiră cu precădere din: decadența de orice fel, ca și din pornografie; muzica de toate genurile, care captează interesul tot mai multor tineri, de parcă nu ar exista și lucruri mai serioase; sportul și întrecerile sportive, pe primul plan situîndu-se așa-zisul sport rege, inclusiv bîrfele și scandalurile din jurul său; furturile, jafurile, crimele, prezentate în detaliu; filmele de groază, cele cu tentă războinică și ultrasîngeroase, care nu fac altceva decît să preaslăvească răul, instinctul animalic, violența; războaiele și atentatele sîngeroase, transmise „la cald”, direct de pe teatrele de operațiuni. După ce „închidem” bilanțul acestor tipuri de emisiuni, constatăm că abia 5 – 10 la sută din timpul afectat transmisiunilor, respectiv spațiul tipografic, se ancorează în chestiuni care ne interesează și care „ne dor” pe noi toți: problemele de fiecare zi ale traiului, munca țăranului și a muncitorului, marginalizarea lor ca indivizi, dar și a importanței lor în ansamblul vieții sociale. Pentru ei nu există loc în emisiunile de radio și de televiziune, în paginile ziarelor. Consider că toate aceste omisiuni nu sînt deloc întîmplătoare. Se caută senzaționalul facil, în locul adevărului acuzator. VIP-urile de tot felul ne ocupă zilele și nopțile, parcă într-o disperare de a nu mai vedea și altceva, de a ascunde adevărul de fiecare zi. Consider că această întreagă politică de deturnare și intoxicare mediatică nu este altceva decît o ofensă la adresa celor care, de fapt, țin pe umerii lor o societate derutată, traumatizată, înșelată, batjocorită. Este o sfidare și o nedreptate crasă. Sînt convins că se vor găsi unii care să mă acuze de folosirea „limbajului de lemn”. Este riscul celui ce-și asumă curajul de a spune adevărul. Pentru că termeni precum muncă, muncitor, țăran, valoare, cinste, demnitate, talpa țării și altele fac parte din vocabularul nostru și nu văd cum, dar mai ales de ce, ar trebui să dispară din dicționarul expresiilor românești. Renunțînd la ele, riscăm, vorba românului, să dispărem pre limba noastră, și nu văd ce am putea cîștiga din „afacerea” asta. Iată de ce cred că nu ne rămîne decît să ne rugăm lui Dumnezeu pentru a ne mai da odată tăria de a reveni la verticalitate printr-o nouă revoluție, a conștiinței, spre a putea trece la societatea cu adevărat altruistă, care nu are nimic comun nici cu capitalismul, în general, dar nici cu capitalismul așa-zis democratic (cel în care ne zbatem în prezent). Dar, pentru aceasta, este absolut necesar să ne regăsim simțul măsurii în tot și în toate. Inclusiv, așadar, în echilibrul ofensivei mediatice. (Vasile Tudose, inginer militar, pensionar, Bacău)
Lasă un răspuns