SCRISOAREA ZILEI Viața în genunchi

Este, desigur, o metaforă. Ne face plăcere sau nu, dar ne aflăm în fața unei realități. Dezolantă și fără măcar să se întrevadă vreo schimbare, mai apropiată sau mai îndepărtată. Acesta este mesajul scrisorii pe care o publicăm în continuare. Citind-o, am încercat sentimentul frustrării. Sîntem siguri că și dumneavoastră veți simți la fel. Iată-i conținutul, fără să fi operat nici un fel de modificare în text:

„Neșansa de a fi student”

Întotdeauna s-a vorbit despre „minunata” viață de student, despre avantajele și atracțiile ei: distracții, nebunii de moment, o nouă metodă de copiat etc, dar niciodată nu s-a vorbit despre dezavantajele ei. Un student, și în special unul de la Litere (cazul meu) nu se poate angaja pentru că i se cere o anumită experiență pe care, printre examene și cursuri, nu are timp să și-o însușească. Deși într-o vreme îmi căutasem de lucru, ceva care să se intersecteze cu profilul facultății pe care în curînd, mai exact la anul, o voi termina, acum am coborît standardele și am căutat în orice domeniu, unde cred că m-aș fi descurcat. Dar oriunde am încercat nu am primit drept răspuns decît: „Nu aveți experiența necesară în acest domeniu!”, „Vă vom suna noi!” și chiar „Sînteți prea pregătită pentru acest post!”. Așadar, pînă la urmă nu te afli decît în fața unor uși închise. Atunci nu mai e de mirare că tinerii pleacă în străinătate și renunță la a-și face un viitor în această țară care nu știe decît să-i facă să le pară rău că s-au născut aici, unde încă mai există prejudecăți. La noi nu mai există dorința și putința de a duce o viață decentă, pentru că și pentru o viață mizeră (căci cu asta se confundă decența la noi) trebuie să cazi în genunchi, să te zbați și să înduri umilințe. Merită să fie trăită o astfel de viață? Merită să mai faci o facultate? Sînt întrebări la care uneori nici nu mai merită să încercăm măcar să răspundem!

Vă mulțumesc pentru timpul acordat. Cu respect, Monica P., (22 ani)”.

Redacția: Multă amărăciune, dar și multe adevăruri în scrisoarea Monicăi. Din păcate, rezolvările sînt prea puține, ceea ce face ca perspectiva să plutească, în continuare, în ceață. Totuși, răspunzîndu-i la întrebările pe care, punîndu-și-le, ni le pune, îi vom răspunde: da, merită să trăiești, merită să urmezi o facultate, merită să lupți pentru a-ți croi un viitor. Fiecare își are șansa lui. Depinde cînd îți surîde. Dar ea, această șansă, nu vine de la sine, trebuie să o provoci. Aceste rînduri ale tale ar putea fi începutul. Ne-ar face plăcere să fie de bun augur. Succes!