Scurt pe 2

Omul de la… „înaintare”

*Umbra… umbrărescului în Valea Trotușului

Aflat în umbra fraților Sechelariu cam de la începuturile ascensiunii sale în lumea afacerilor, Dorinel Umbrărescu pare să facă o figură aparte în peisajul controversat – și contrariant – al personajelor intens mediatizate ale județului. Lipsit de ambiții și aspirații spre funcții politice înalte, Umbrărescu a cunoscut, totuși, o notorietate neașteptată în sfera politicului în calitate de servant fidel al unor politicieni de calibru de largă notorietate și în același timp cu mîinile trainic înfipte în „butoiul cu miere” al economicului, din care au avut șansa să se înfrupte din plin. Astfel a compărut în vizorul opiniei publice ca prieten fidel al baronilor locali, adică al acelor oameni care deși cu atribuții exclusive în sfera politicului, s-au „trezit” peste noapte dirijînd după bunul plac economia și finanțele unui întreg județ, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire de familie doar de ei știută și de care n-au a da socoteală nimănui!
Dar de ce să fi avut nevoie acești baroni tocmai de un astfel de personaj obscur, fără veleități politice (acolo unde se află, de fapt, Puterea), pierdut și uitat într-un fund de județ?! Evident că baronii s-au folosit de un astfel de personaj nu de dragul lui, ci de dragul lor, de dragul unor afaceri ale lor – evident, pe banul public – și pe care nu le-ar fi putut derula chiar așa, pe față, în văzul lumii, în ciuda uriașelor fonduri de care au ajuns să dispună după bunul lor plac. Le trebuia un individ de-o anumită factură care să se ocupe de astfel de probleme, un om-mască, dar totodată un ins cît mai obscur, cît mai depărtat de clanul deja devenit celebru al baronilor băcăuani, dar perfect manevrabil, întrutotul fidel, devotat scopurilor pentru care a fost ales. Poate crede cineva că oameni cu funcții politice dintre cele mai înalte, aflați în fruntea județului și municipiului s-au hotărît așa, dintr-o dată, sub impulsul vreunui inexplicabil elan filantropic, să-l îmbogățească pe acest individ obscur, viețuind într-un deplin anonimat într-o fundătură a județului și oferindu-i incredibila șansă de a se îmbogăți pe seama banului public, doar de dragul acestuia?! De fapt, foarte multă lume, dar mai ales localnicii din Podu-Turcului (sediul firmei lui Umbrărescu), pe care am ajuns să-i cunosc îndeaproape, știu foarte bine ale cui afaceri le administra acest om – la care, fără îndoială, își avea partea sa – și cam în ce condiții a ajuns să se îmbogățească. Parvenitismul lui Dorinel Umbrărescu nu este opera sa exclusivă, ci în cea mai mare măsură este un parvenitism cultivat din afară în scopul unor interese dincolo de cele legate strict de persoana sa. Mai mult decît atît, în anumite circumstanțe ce țin de sfera penală, „omul nostru” urma să-și probeze utilitatea și în calitate de… paratrăznet menit a-i feri pe cei ce l-au manipulat de la distanță de posibile neplăceri care ar fi generat în cele din urmă și niscai nedorite ecouri în sfera politicului. Așa că lucrările de slabă calitate efectuate în diferite zone ale județului, spulberate de recentele inundații purtînd inconfundabila marcă a potentatului de la Podu-Turcului, poartă indubitabila povară a unor complicități care doar în aparență creează impresia că ele nu ar fi accesibile publicului larg. Sinistrații Văii Trotușului plătesc în aceste zile un tribut nemeritat acestei cîrdășii murdare, iar organele în drept ar trebui să se implice cu hotărîre în cercetarea acestui caz cu urmări atît de tragice. Din podurile și șoselele… umbrărescului n-a mai rămas decît umbra acestora, care să bîntuie cine știe cîtă vreme conștiințele localnicilor ca un vis urît, ca un coșmar, și acelea dobîndite contra-cost. (Horia Ioan POPESCU)mai rămas decît umbra acestora, care să bîntuie cine știe cîtă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!