Scurt pe 2

Vă era dor de Cațavencu?

Horia Ioan POPESCU

OTV – un post de televiziune care se vrea o… „mamă a răniților” dar și a… hrăniților pe bani publici (cărora, însă, le-a cam înțărcat bălaia) a găzduit recent pe unul din oamenii de frunte ai PSD-ului, nimeni altul decît președintele senatului Nicolae Văcăroiu, aflat în pericol de a-și pierde înalta funcție de stat, dobîndită în condițiile bine știute ale alegerilor din toamna lui 2004.
Pînă aici nimic neobișnuit. Omul a ales acest canal mediatic, obișnuit pentru cei ce vor să-și verse amarul unor frustrări, unor înfrîngeri, unor deziluzii sau unor neîmpliniri, și din această perspectivă – cît se poate de omenească de altfel – reacția domniei sale este una de înțeles: omul ținea cu dinții de scaunul său, ceea ce în politichia noastră balcano-dîmbovițeană (în care nimeni n-a auzit vreodată de demisii de onoare, de demnitate, de renunțări din proprie inițiativă atunci cînd simți că nu mai ești dorit) reprezintă o atitudine cît se poate de firească. Problema este cum o faci, prin ce mijloace și cu ce eficiență îți urmărești scopul, care scop, conform preceptelor machiavellice scuză mijloacele. Perfect de acord, dar probabil nici Machiavelli însuși nu s-a gîndit vreodată că în politică – oricît ar fi ea de primitivă și infantilă în manifestare – se va ajunge la asemenea mijloace ca cele uzitate de dl. Văcăroiu. Dacă ar fi intuit o asemenea halucinantă inadecvare, probabil că celebrul autor al „Principelui” ne-ar fi oferit o variantă substanțial schimbată în locul celei pe care o cunoaștem astăzi. Scopul scuză mijloacele – se poate admite în politică și „aserțiunea” aceasta încărcată de cinism, dar cu condiția ca mijloacele să poarte cît de cît pecetea verosimilului, a adecvării la realitate în așa măsură încît măcar să nu pună sub semnul întrebării sănătatea mentală a emitentului. Or, din această perspectivă, basmele Fraților Grimm sau a conaționalului nostru Petre Ispirescu par mult mai credibile decît aberațiile semi-patologice ale d-lui Văcăroiu, care a reușit în seara cu pricina să demonstreze că dincolo de disputele politice prin care își vede amenințată înalta sa funcție de stat, nu merită cu nici un chip a se afla în zona de frunte a politicii românești. Și mai tristă mi s-a părut convingerea sa, ar putea fi credibil pentru un electorat care în mintea domniei sale n-ar putea depăși nivelul de înțelegere al unei grădinițe de copii oligofreni, unde poți să debitezi cele mai fanteziste și aiuritoare neadevăruri fără teama de a fi contrazis. Din această perspectivă prestația… otevistă (OTV-istă) a d-lui Văcăroiu reprezintă o imensă jignire, o imensă insultă adusă populației acestei țări, care nu poate fi scuzată cu nici un chip de disperarea ce pare a-i fi provocată de iminenta sa înlocuire din fruntea senatului. Este inutil a mai cita din aberantele sale afirmații cu privire la situația politică și socială a țării, doar cel mult cîteva mostre care, cît de cît , mai pot fi discutate în limitele verosimilului și ale accesabilității ca posibile subiecte de dezbatere.
Iată cîteva mostre din… puțul gîndirii văcăroiene: „Cota unică de 16% a îmbogățit cîteva zeci de mii de cetățeni cu salarii mari, care în momentul de față au ajuns să-și permită să-și petreacă concediile pe Coasta de Azur, Acapulco sau în California (!!!). S-au îmbogățit în așa măsură că nici nu-și mai fac cumpărăturile în țară, se duc cu avioanele și elicopterele și cumpără din cele mai luxoase magazine occidentale”. Un calcul simplu ar arăta cu destulă precizie care ar fi cîștigurile reale ale celor cu salarii mari, în cele 7 luni de cînd s-a introdus cota unică de impozitare și în ce măsură îți poți permite, cu banii cîștigați, să recurgi la asemenea cheltuieli exorbitante pe care, posibil, nici milionarii în dolari sau euro nu și le pot permite. Ceea ce uită dl Văcăroiu este că domnia- sa este chiar unul din marii privilegiați ai cotei unice de impozitare, avînd unul dintre cele mai mari salarii din țară. Dar, găsind de cuviință că încă un politician sărac și cinstit n-ar strica imaginii PSD-ului, preferă să adopte postura săracului strivit și umilit de dezastruoasa guvernare a celor ce se află astăzi la Putere. Din aceleași motive își aruncă cu mînie proletară privirea dincolo de baricadă, în tabăra puterii: „De unde au dînșii bani să-și facă cumpărăturile în cele mai luxoase magazine ale Occidentului? De unde au dînșii atîția bani pentru mașini de sute de mii de euro, cînd eu nici nu am mașină, pentru că nu-mi permit (probabil venise la OTV cu căruța). Ei își permit să se deplaseze în Occident pentru cumpărături, plimbări și distracții, în timp ce eu îmi iau sacoșa și-mi fac singur cumpărăturile în piață, unde îmi cumpăr ardei, roșii și cînd mă aflu la Pitești. Am ajuns în momentul de față să mă duc cu un milion în piață și să mă întorc cu sacoșa aproape goală din cauza prețurilor”. Ceea ce dl Văcăroiu ar fi vrut să sugereze, că pe vremea guvernării PSD-iste cu același milion îți puteai umple nu doar sacoșa, ci și cămările, iar prisosul îl împărțeai sărmanilor. Ceea ce e lesne de dedus că dl Văcăroiu nu este bîntuit doar de teama de a-și pierde scaunul de președinte al senatului, ci și de spectrul unei iminente și dramatice sărăcii, dacă dezastruoasa situație actuală mai durează. al „Principelui” ne-ar fi oferit o variantă substanțial s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!