Taina Sfintului Maslu cuprinde câteva elemente principale liturgico-simbolice. Partea de inceput a rânduielii Tainei este dominata de canoanele alcatuite de Sfântul Arsenie, ce au darul de a pregati pe bolnav pentru primirea binecuvântarii lui Dumnezeu. Chemarea milei lui Dumnezeu si implorarea ajutorului Sau apar din ce in ce mai intens in fiecare cântare a canoanelor, iar pripeala „Stapâne, Hristoase Milostive, miluieste si tamaduieste pe robul Tau!” puncteaza metric dorinta de izbavire ce strabate parca din launtrul celui venit spre vindecare.
Rostirea de sapte ori a rugaciunii de sfintire a untdelemnului, precedata de Binecuvântarea mare cu Sfânta Evanghelie in semnul sfintei cruci deasupra untdelemnului, subliniaza importanta materiei si rolul pe care aceasta il are in iconomia tainei: „Doamne, Care cu mila si cu indurarile Tale tamaduiesti zdrobirile sufletelor si ale trupurilor noastre, Insusi Stapâne, sfinteste untdelemnul acesta, ca sa fie celor ce se vor unge din el spre tamaduire si spre izbavirea din toata patima si intinaciunea trupului si a sufletului si de toata rautatea”. Faptul ca aceasta rugaciune se citeste de sapte ori nu rezulta din numarul preotilor oficianti, deoarece chiar daca s-ar oficia, in mod exceptional, cu mai putini (niciodata unul singur), ea tot de sapte ori va trebui rostita, ci din faptul ca adevaratul sfintitor al materiei Tainei este Duhul Sfânt, iar matricea Sa simbolica este cifra sapte.
Untdelemnul folosit in cadrul acestei taine a fost dintotdeauna evaluat nu numai ca aliment, ci si ca un balsam sau medicament pentru vindecarea ranilor de catre popoarele mediteraneene, el fiind perceput ca simbol de lumina, puritate si prosperitate. Pentru regii Israelului era simbol al autoritatii, puterii si gloriei pe care le dobândeau prin ungere de la Dumnezeu, iar cuvântul uns, in transcriere ebraica a dat Mesia, Unsul Domnului (I Regi, 24, 7), care in greceste inseamna Hristos. Duhul Sfânt, simbolizat de untdelemn, Se odihneste in Hristos, Care prin puterea Sa vindeca rana lasata de pacat in inima umanitatii. In felul acesta, prin invocare, Duhul Sfânt sfinteste untdelemnul care devine un vehicul purtator al energiilor vindecatoare si prin administrare activeaza darurile taumaturgice ale jertfei lui Hristos.
Citirea celor sapte pericope biblice din Apostol si Evanghelie inseamna ca actul vindecator nu este rezultatul unei interventii medicale sau al unei vindecari miraculoase, ci o actiune iubitoare a lui Dumnezeu, „Doctorul sufletelor si al trupurilor, Cel care poarta fara durere neputintele noastre, cu a Carui rana toti ne-am vindecat”. Pericopele evanghelice ce sunt citite in cadrul slujbei ne relateaza faptul ca Maslul este o taina a iubirii tamaduitoare a lui Dumnezeu indreptata spre suferintele omului, ca El locuieste in inimile noastre curatite, ca puterea de vindecare si indreptare a raului din om au primit-o si Apostolii, iar prin succesiune apostolica aceasta s-a transmis pâna astazi, ca Hristos este Cel ce poarta neputintele si bolile noastre, ca vindecarea primita prin aceasta ungere este spre sfintire si comuniune cu Dumnezeu, ca pentru a beneficia de roadele Tainei avem nevoie de credinta puternica asemenea femeii cananeience, ca roadele acestei taine sint destinate, fara deosebire, tuturor celor bolnavi sufleteste sau trupeste. Astfel, Evanghelia care in cultul crestin simbolizeaza prezenta lui Hristos Logosul marturiseste primitorilor care sunt conditiile si efectele primirii acestei taine. Citirile pericopelor evanghelice ne aduc „vestea cea buna” ca Hristos este la fel de viu si de prezent in viata noastra, venind in intâmpinarea noastra atunci când ne poticnim in propriile neputinte.
† Ioachim Bacauanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns