Pentru noi cei de clasa a XII a încep probele de foc. Sfîrșitul acesta de săptămînă este începutul marii plîngeri – simularea la română. Vrem, nu vrem nu mai avem scăpare. Pentru cei care nu au de-a face cu bacul anul acesta, probabil învățatul ține de domeniul S.F-ului, așa cum era nu de mult și pentru noi. Din punctul acesta de vedere, avem și noi o consolare – vine rîndul la toți în cele din urmă! Fiecare și-a stabilit prioritățile și, în disperare de cauză ,face abstracție de tot ceea ce se întîmplă în afara acestora. Vă inchipuiți că, dacă a ajuns școala să fie relaxare pentru noi, situația este cît se poate de îngrijorătoare. Cine vrea să-și imagineze pentru o clipă cum ne simțim nu are decît să se gîndească cum ar fi să-i atîrne un munte în spate, pentru că oboseala cam la aceste dimensiuni a ajuns. Vai de viața celor care mai au și pregătiri prin alte orașe!
Fetele care anul trecut își măsurau „la milimetru” kilogramele, acum sînt mai preocupate de ce își mai pot lua de mîncare, pentru că la stres e cel mai bun calmant. Așa am ajuns să ne îndopăm cînd ne gîndim la rezolvările problemelor de matematică, cînd învățăm afurisitele lecții la economie, geografie, istorie etc. Ca să nu mai vorbim de cafele, a căror evidență nu o mai ține nimeni. Doar așa se mai încumetă cîte unul să stea toată noaptea să învețe, însă feriți-vă dimineața de el, că mușcă! Cu nervii puși în cuie, nici nu e de mirare! Doar cîteva gafe spuse de la catedră ne mai dezmorțesc cîte un zîmbet obosit: „Cei absenți să se ridice în picioare!” sau pe un ton serios „Bine că ați mai renunțat la machiaj, că din cîte am auzit, încetinește procesul de putrefacție!”. Distracție plăcută celor mai mici ca noi! (Roxana POPA)
Lasă un răspuns