• în fiecare vară, timp de vreo zece ani, Constatin Ursachi, acum comisar la Garda Financiară, era chemat de șefi la serviciu după două, trei zile de concediu • Camelia Elisei, procuror la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel, a fugit de la mare din cauza țînțarilor care i-au invadat camera • Mariana Norocel, inspector șef adjunct la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, a stat zece zile în cameră, fiindcă pe litoral a plouat în permanență
În perioada de vară, toată lumea este cuprinsă de febra pregătirilor pentru îndelung așteptata vacanță. Însă nu întotdeauna ceea ce ne dorim să facem se și întîmplă. Iar acest lucru l-a simțit pe pielea lor și oameni cunoscuți ai urbei. Camelia Elisei, procuror la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Bacău, spune că, în urmă cu vreo opt ani, a făcut un concediu care a lecuit-o să-și mai „bibilească” copilul pînă la a-l păzi în tabără. „Era în clasa întîi și era prima prima oară cînd îl lăsam într-o tabără. În plus, era și primul copil, așa că grija pentru ce-ar putea să i se întîmple rău ne-a măcinat pe mine și pe soțul meu atît de mult, încît ne-am decis să mergem cu el în vacanță la Năvodari. Singurul loc în care am găsit „găzduire” aproape de tabără a fost un cămin de nefamiliști, care era aproape dezafectat. Nu era decît apă rece, și numai noaptea. Nu am înțeles nici după ce-am plecat care era motivul pentru acest program neobișnuit, și n-aveam nici curent electric. Și pentru ca tacîmul să fie complet, nu erau nici măcar perdele la geamuri. În schimb, am avut parte de o invazie de țînțari, cum cred că nici în Deltă nu găsești”, ne-a povestit, acum destul de amuzată de exepriență, Camelia Elisei. Cei doi soți nu au putut îndura însă calvarul pînă la sfîrșitul vacanței și, cu cîteva zile înainte de finalul sejurului, și-au îmbarcat în mașină bagajele și copilul și s-au întors acasă. De atunci nu le-a mai fost niciodată teamă să-și lase copii în vacanțe doar sub supravegherea profesorilor.
De un concediu deloc de invidiat a avut parte și Mariana Norocel, inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor. „Am avut odată un sejur de 12 zile la mare, pe care o să mi-l amintesc multă vreme de aici încolo. Pentru că a plouat aproape toată perioada și nu știu dacă, adunate la un loc, am avut două zile de plajă. În ultimele zile ajunsesem să nu mai avem haine de schimb, pentru că noi venisem pregătiți ca pentru sfîrșitul lui iulie, nicidecum pentru toamnă”, ne-a povestit Mariana Norocel. Ea a recunoscut că a fost pentru prima dată cînd a venit de la mare la fel de albă ca și la plecare, pentru că nu a putut face deloc plajă.
Și comisarul Constatin Ursachi, de la Garda Financiară, are amintiri neplăcute legate de concedii. „Eu am avut, cred, vreo 15 – 16 concedii de coșmar. Lucram la o întreprindere de stat cu foc continuu și, cînd plecam în concediu, aveam un stres permanent de ce s-ar putea întîmpla la serviciu și că voi fi chemat. Poate și din cauza asta se întîmpla acest lucru an de an. Eram chemat la muncă uneori după doar cîteva zile, alteori apucam să stau o săptămînă. Oricum nu mi-au prea priit concediile acelea, dacă se puteau numi așa”, și-a amintit Ursache.
În ceea ce-l privește pe colonelul Nicolaie Rugină, comandantul Comandamentului Teritorial de Jandarmi, cel mai stresant concediu l-a avut în 1990. „Am stat atunci în vacanță la părinții mei, pe care nu-i mai văzusem de mult timp. Dar sub o tensiune cumplită, pentru că ofițer fiind trăiam cu intensitate mai mare poate decît restul populației nesiguranța momentului”, ne-a spus și Rugină.
Un singur intervievat nu a avut ce să ne povestească despre concediile cu peripeții: Zoana Sîrghie, directorul Direcției de Administrare a Veniturilor Statului de la DGFP Bacău. „Eu nu am mai avut un concediu adevărat din 1990 încoace, pentru că au fost atîtea probleme la serviciu, încît pur și simplu nu mi-am putut permite. Am fost plecată doar cîte două, cel mult trei zile. Iar despre cele dinainte de ’90 nu-mi mai amintesc prea multe”, ne-a declarat, cu regret în voce, cea care se ocupă de colectarea banilor pentru stat de la contribuabili. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns