Împărțirea catedrelor a durat aproape 25 de ore
• dascălii au îndurat, la fel ca și inspectorii o zi și o noapte • mai grav a fost că foarte multe cadre didactice au rămas fără locuri de muncă, deși au avut note mari la concurs • sătui de umilințe și bani puțini, unii profesori sau învățători foarte bine pregătiți au spus definitiv „adio” învățămîntului
Inspectoratul Școlar Județean Bacău are toate șansele să intre în istorie ca fiind organizatorul celei mai lungi ședințe, cel puțin din județul Bacău, dacă nu chiar la nivel național. Ședința publică de repartizare a candidaților care au dorit să ocupe un post în învățămîntul băcăuan a început joi, la ora 8.00, și s-a terminat după o zi, mai exact după 24 de ore și 26 de minute. „A fost epuizant, iar la un moment dat mi s-a făcut rău și am plecat din sală. Pur și simplu, nu am mai rezistat, este un ritm infernal”, spune inspectorul de personal Ionel Ardeleanu, membru în Comisia județeană de mobilitate a personalului didactic. Un „supraviețuitor” al ședinței maraton a fost inspectorul general adjunct Livia Sibișteanu, care, în calitate de președinte, a fost obligată să asiste pînă la capăt la repartiția posturilor rămase vacante. „A fost cea mai lungă ședință la care am participat vreodată. A durat atît de mult deoarece am încercat să găsim soluții pentru toți candidații care aveau dreptul la post. Toată nebunia s-a terminat după 24 de ore și 26 de minute”, ne-a declarat Livia Sibișteanu. Ca și cum nu ar fi fost suficient, ieri, membrii Comisiei, din care a mai făcut parte și inspectorul de personal Constantin Năstac, au revenit la Inspectorat să realizeze statisticile pe care ministeriabilii le-au cerut.
Unii au stat înăuntru, alții afară, în ploaie și frig
Numai că inspectorii școlari n-au fost singurii care au avut de tras. Mult mai greu a fost pentru sutele de cadre didactice care au venit la împărțirea posturilor. Pe lîngă că au stat în ploaie, poate n-au avut ce mînca sau bea și nici o toaletă la care să meargă, în joc a fost chiar locul de muncă al acelor oameni.
Candidații au fost chemați la ședință de la primele ore ale dimineții, chiar dacă învățătorii erau programați să intre la sală abia la ora 19.30, iar maiștrii instructori, după ora 22.00. Dar cum nu au știut nimic, cei mai mulți dintre aspiranți care s-au adunat din toate zonele județului au venit de la prima oră și nu s-au mai clintit din curtea Colegiului Tehnic „Anghel Saligny”, unde s-a desfășurat întîlnirea. Fie pentru că nu aveau mijloace de transport, fie pentru a face economie, profesorii de la țară au stat ore în șir în picioare sau pe gardurile din curte. „Sînt din Valea Seacă – Sascut, iar de cînd a început concursul am cheltuit peste un milion de lei. Am venit ba la completat opțiuni, ba la validare, ba la etapa a treia, ba la ședință. Aproape jumătate din salariul pe o lună s-a dus tot plimbîndu-ne la inspectorat și înapoi acasă”, spune Maria Scutaru, institutor care la concursul de titularizare a obținut nota 8,40.
Au plecat la 5.00 dimineața, ca de la nuntă
Extrem de greu a fost și pentru cei care au țintit o catedră de română. Ei au intrat la repartizare abia pe la 21.00, iar după ei urmau cei franceză, de engleză, educatorii, învățătorii, institutorii și maiștrii instructori, adică aproape 400 de pretendenți la un post vacant. „O să plecăm de aici ca de la nuntă, la cinci dimineață, spuneau, mai în glumă, mai în serios, unii dintre candidați. Nici nu știu cum o să facem dacă se termină la trei, ca anul trecut. Noi sîntem din Onești și o să stăm în gară, cu aurolacii, că altă șansă să plecăm la miezul nopții nu avem. La ocazie e o adevărată aventură, nu ne putem încumeta”, spuneau cîteva învățătoare tinere din zona Trotușului.
Fiecare dintre profesorii care se aflau în noapte în curte avea povestea lui în legătură cu ocuparea catedrelor. „Eu sînt învățătoare de 12 ani și anul ăsta am dat din nou concurs, la care am luat 7,40. Cu media asta aveam dreptul să mă titularizez chiar în satul Spria, comuna Colonești, unde locuiesc, dar postul meu a fost ocupat de o concurentă din Tîrgu Ocna. A avut cu cîteva zecimi mai mult ca mine, dar cînd a auzit cît de săracă e zona, a zis că nu mai vine la școală. Așa că nici eu nu m-am titularizat, nici ea nu și-a rezolvat problema. Sînt disperată și nici nu știu ce o să fac. Măcar dacă mă titularizam, chiar și la 100 de km distanță mergeam la post. Lăsam și familie, și tot, și dormeam în școală, că știam că la un pretransfer aveam șansa să vin mai aproape de casă. Dar așa, nu știu ce o să se întîmple cu mine”, spunea Carmen Condurat.
Institutorii, la un pas să-l bată pe inspectorul Ardeleanu
De altfel, perspectiva de a rămîne fără catedră i-a determinat pe institutori să provoace o adevărată revoltă, în momentul în care în sala de repartizare au început să intre profesorii de limba română.
Cei peste 100 de institutori care participaseră la concurs și luaseră note peste cinci erau revoltați la culme de ideea că posturi vacante sînt repartizate unor suplinitori necalificați, iar ei nu vor mai avea pentru ce să opteze. „Noi am dat un concurs și am luat note peste șapte, iar catedrele le iau suplinitori necalificați, care au dat un amărît de concurs. Mai vin și pensionarii ăștia care nu au ce face acasă și iau catedre, iar noi, cu concurs național, rămînem pe dinafară”, se plîngeau ei.
Totul a culminat cînd au început să fie chemați profesorii de engleză, inclusiv suplinitorii necalificați, cu liceu, iar institutorii care aveau ca specializare o limbă străină au fost ținuți la ușă. Inspectorul Ionel Ardeleanu, cel care îi striga pe profesorii care intrau în sală, era cît pe ce să fie luat la bătaie de institutoarele nemulțumite. După ce le-a fost explicată metodologia de repartizare și au văzut că au prioritate în fața suplinitorilor cu liceu, institutorii și-au așteptat mai liniștiți rîndul în sală.
Băncile, spațiile verzi și holurile de la Saligny s-au dovedit insuficiente pentru sutele de candidați pe care i-a prins noaptea. După o zi de stat în frig, ploaie și fără apă și mîncare, unii dintre aspiranții la un post în învățămînt ajunseseră la capătul puterilor. Scările de la intrare și holurile au fost transformate ad-hoc în locuri de dormit, la fel ca și băncile. Pe holul de la etajul întîi al clădirii, zeci de candidați s-au întins pe jos și și-au încropit un loc de dormit, avînd ca pernă poșeta sau bidoanele din care băuseră apă toată ziua. Pentru unii dintre ei, nebunia repartizării s-a terminat abia după 24 de ore de cînd veniseră optimiști că vor prinde și în acest an un post în învățămînt. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns