Șeful Gărzii Financiare vine la serviciu, zi de zi, la ora 6,30

• Pavel Albu este unul dintre cei mai matinali șefi de instituții din județ • punctualitatea exagerată i se trage de la o pățanie din tinerețe • de atunci, întotdeauna cînd pleacă din localitate, își anunță șefii unde poate fi găsit

Pavel Albu este un șef de instituție care face ore suplimentare zi de zi. Asta pentru că, deși programul de lucru începe la ora 8.00, în fiecare dimineață, comisarul șef al Gărzii Financiare deschide ușa propriului birou cu două ore mai devreme, adică la 6.30. Pavel Albu spune că în felul acesta își poate rezolva liniștit toate problemele pentru care nu mai are timp peste zi. „Sînt fel de fel de probleme pe care le pun la punct în liniște, citesc toate ziarele și îmi ordonez pe cît posibil programul de peste zi. Eu n-am întîrziat niciodată la serviciu de cînd mă știu”, a spus inițial comisarul șef al Gărzii Financiare.

Apoi, s-a mai gîndit puțin și a început să ne povestească că, de fapt, s-a întîmplat să întîrzie o singură dată, în tinerețe. Numai că întîrzierea de atunci face cît toate întîrzierile de fiecare zi la un loc ale unui salariat. De ce? Pentru că Pavel Albu a întrziat la serviciu două zile. „N-am să uit niciodată. Era pe 20 octombrie 1975, zi de toamnă… Eram tînăr ofițer de finanțe la Buzău. Era destul de frumos afară și eu aveam rude la Galați. Mi-am anunțat neamurile că merg în vizită la ele și, trecînd peste regula care ne impunea să anunțăm superiorul și să consemnăm în condică dacă plecăm din unitate, m-am urcat în tren și am plecat”, rememorează pățania Pavel Albu. A ajuns la Galați, și-a revăzut rudele și a petrecut destul de frumos pînă pe la ora 1.00 noaptea. Spre suprinderea tuturor, dar mai ales a lui Albu, care era îmbrăcat doar într-un pulover și un sacou, toamna s-a transformat într-o iarnă cumplită. Așa, subțire îmbrăcat, pe un viscol cumplit, tînărul ofițer a pornit-o pe jos către gară.

„Am mers așa vreo opt kilometri pentru că nu era nici autobuz, nici taxiurile nu circulau, și am ajuns cu chiu, cu vai în gară pe la ora patru dimineața. Numai că aici toate trenurile aveau întîrziere și abia duminică pe la prînz am reușit să prind un personal. Parcă presimțind ce va urma, mi-am luat inima în dinți și mi-am sunat șeful, i-am spus unde sînt și care este motivul pentru care nu sînt în unitate”, a spus Albu. Numai că aventurile sale nu s-au terminat aici. În tren, a nimerit lîngă o femeie bolnavă, care era cît pe ce să moară, iar Pavel Albu a fost singurul care a avut curaj să rămînă cu ea în compartiment pînă și-a revenit cît de cît, după care femeia a fost coborîtă într-o stație și dusă la spital.

Colac peste pupăză, viscolul și ninsoarea au prins trenul undeva pe cîmp, unde a mai stat înzăpezit încă alte cîteva ore bune. „Am ajuns în unitate luni, pe la ora 10.00, și, aproape instantaneu, vremea și-a revenit. Am aflat atunci că șeful meu m-a acoperit la superiorii lui, spunînd că știe de plecarea mea la Galați. Cînd m-am întîlnit prima dată cu el, nu mi-a spus decît atît: „tinerețe, ține minte, să nu mai mizezi pe principiul ăsta niciodată”, și de atunci m-am învățat minte pentru totdeauna. Indiferent unde plec, îmi anunț superiorii unde pot fi găsit. Cred că unii dintre colegii mei din țară mă înjură, pentru că șefilor de la București le-a plăcut ideea și au impus-o obligatoriu la toate conducerile secțiilor de Gardă financiară din țară”, a încheiat Albu. (Mirela ROMANEȚ)