Semne bune!

Vînt de schimbare

* Ce așteaptă românii de la anul viitor?

Anul ce-și petrece ultimele clipe a adus, spre finiș, un vînt de schimbare în politichie; vînt de bun augur în pînzele fostului lup de mare, azi prezident de Dâmbovița și cîrmaci al tuturor românilor. Căpitanul Băsescu și timonierul Tăriceanu au grăbit întruparea guvernului de covertă, care cum-necum a primit botezul Parlamentului. După cele mai pesimiste păreri, echipa patrulateră încă nu a scăpat de focul concentrat al salvelor trase de pesedei și peremei așa, pentru uzul tîrgului. Chiar novicii în ale politicii înțeleg faptul că nici îmburgheziții lui Năstase, dar nici desantul lui Vadim nu doresc alegeri anticipate pentru că riscul pierderii scaunelor de parlamentari este unul foarte mare. Deocamdată, „piratul” de la Cotroceni și-a ținut cuvîntul și avem o componentă a Cabinetului ce va să înfrunte supărarea Arogantului, care cu poziția ce-o deține în fruntea deputaților încă mai poate pune contre vaporului în tangaj al 2&2 partide. Piratul vesel de la Cotroceni se bucură de simpatie din partea „robilor neamului”, dar trebuie să fie atent și să-i scoată din cală la aer proaspăt. Mulți „știutori” se îndoiesc de echipa guvernamentală motivînd că ori are prea mulți necunoscuți, ori că sînt prea tineri, drept pentru care căciula guvernamentală le este cam prea mare. Dar asta e!
Napoleon spunea, la timpul său, că în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal, așa că fiecare dintre cei ce se regăsesc pe lista lui Tăriceanu poate să aducă schimbări care să-i umilească pe „stîngacii cîrcotași”. Este adevărat că în perioada nefastă 1996 – 2 000 P.D.-ul a cam pus piedici coaliției C.D.R.-iste, dar atunci contrele erau adresate țărăniștilor, în timp ce azi partidul ce-și zice „democrat” nu-și poate permite să dea cu stîngu-n dreptul. Sigur, or să fie ceva scurt-circuite în relația cu liberalii bogați, dar și aceștia se vor liniști de teamă să nu sufle marinarul în spuză și să descopere cine știe ce tăciuni cu damfuri înnecăcioase. Istoria se repetă și iată că românii au acceptat rotativa guvernamentală – patru ani la putere, patru în opoziție. Nu pretinde nimeni că poporul ar fi prea-plin de simțul civic, ori prea saturat de democrație pentru că a fost, în fapt, un vot negativ pentru Bombonel, cu toată implicarea neconstituțională a ex-ului Iliescu, care și-a dat, în final, arama pe față.
în filosofia gestată la Tărtășești, Năstase a văzut dublu – adică două Românii, neobservînd însă că votanții săi au fost duși în eroare de postul național de televiziune aservit puterii. Dacă țăranii ar fi avut informațiile minime căderea pesedeilor ar fi fost, cu adevărat, dezastruoasă.
Noul guvern are o sarcină ingrată, aflîndu-se sub lupa Uniunii Europene, dar și a criticilor adversarilor politici. Incepînd cu anul 1940 poporul român a dat țării numeroase generații de sacrificiu, în speranța că urmașii vor trăi mai bine. Nu s-a întîmplat așa, în parte din cauza conjuncturilor internaționale, dar și din cauza unor conducători nevolnici. Ar trebui să nu mai folosim neîncetat formula precum că poporul își are conducătorii pe care îi merită. Istoria modernă a României infirmă opiniile de mai sus, astfel – după un rege sclipitor, Ferdinand piosul, țara ne-a fost „blagoslovită” cu un Carol al II-lea renunțător de tron și care pe deasupra a instituit și dictatura regală. Alianța D.A. nu a promis multe, dar s-a angajat totuși pentru obiectivele strict necesare omului de rînd, fie el țăran, muncitor sau intelectual. Rapiditatea și insistența cu care s-a acționat după validarea președintelui României demonstrează dorința celor aleși pentru intrarea rapidă în scenă. Țara și-a pus mari speranțe în alianța care se numește Dreptate și Adevăr și acceptă fără nici un fel de rezerve salutul noului președinte: „Să trăiți bine!”
Domnule președinte Băsescu: intelectualii, dar nu numai ei, te-au ales „căpitanul țării”. Profită de vîntul prielnic și vezi ce faci cu rozătoarele, ca să nu-ți strice parîmele, fiindcă altfel n-ai să mai poți acosta la cheul democrației, riscînd să te pierzi în hula mafiei. Și o ultimă urare: cei cărora le-ai dat speranțe îți doresc „vînt din pupa”. (George TOPOLNIȚĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!