Semnele anului ce vine

Abia ce am terminat cu alegerile parlamentare, că au și început comentariile despre ce ne așteaptă în 2013. Perspectiva creșterii unor taxe și înghețarea salariilor par a-i îngrijora pe români mai rău decât sfârșitul lumii ce va să vină vineri, pe la crăpatul zorilor. Eu nu știu ce așteptări aveau unii dintre concetățenii mei, însă nu trebuie să ai studii economice universitare ca să-ți dai seama că anul ce-l așteptăm se anunță a fi sub auspicii discutabile. Un principiu liberal spune că nu poți fi bogat cinstit într-o țară săracă. Parafrazând, am zice că nici România nu poate fi cu adevărat prosperă într-o Europă care reintră în recesiune. Câtă vreme suntem legați cu mii de fire de piețele economice de pe toate continentele (importuri, exporturi, companii transnaționale, migrația forței de muncă, transferuri de tehnologie etc.), țara noastră va resimți orice dezechilibru la nivel global.

Dacă ar fi să analizăm obiectiv declarațiile premierului încă neînvestit, atunci trebuie să-i dăm dreptate: mai bine să fim grijulii cu resursele de care dispunem, decât să ne aruncăm într-o nouă debandadă a cheltuielilor populiste. Încurajarea producției și exporturilor, stimularea muncii, suprataxarea afacerilor speculative, îmbunătățirea colectării impozitelor și promovarea în regim de urgență a unor legi care să pedepsească exemplar corupția și evaziunea, iată doar câteva dintre măsurile ce se impun a fi aplicate încă din prima zi a lui 2013…

Pentru a trece prin aceste prelungiri ale austerității, guvernul (indiferent care va fi) are nevoie de sprijinul și solidaritatea populației. Așa că mi se par de neînțeles o serie de gesturi și declarații politice ale liderilor USL. Dragostea subită față de oportuniștii de la UDMR a scos din sărite – pe bună dreptate! – jumătate din el ectoratul social-liberal. Este inacceptabilă alianța cu principalii complici ai pedeliștilor! Cei care au boicotat referendumul și au participat activ la umilirea românilor vreme de patru ani acum sunt exonerați de orice răspundere morală! Este o tristă confirmare a unei anecdote postelectorale: „De ce au loc alegeri odată la patru ani?” „Ca să știe și UDMR cu cine guvernează!”… De ce or fi mai buni ai lui Hunor decât cei de la PP-DD?! Adunătura lui Dan Diaconescu măcar e formată, în cea mai mare parte, din „prospături”, din oameni care nu au pupat papucii lui Boc și nici nu cer federalizarea și segregarea României… Victor Ponta vorbea despre necesitatea ca și românii care nu au votat cu USL să fie activi în actul de guvernare. Păi cei de la PP-DD nu sunt, cumva, opțiunea democratică a unei părți din electoratul român?…

O altă lovitură (proastă) de imagine ne-a oferit-o PSD, mai zilele trecute: a absorbit, la grămadă, întreg UNPR (cu Oprea, cu sinistrul băsist Diaconescu, cu toți coloneii și generalii făcuți la apelul de seară) fără să țină seama de părerea propriului electorat. Când ai două treimi din Parlament de ce să alergi după toate dejecțiile politicii dâmbovițene?! Culmea este că și puținii membri onești ai UNPR sunt nemulțumiți și surprinși de mișcarea oportunistă a conducerii centrale. Aceștia s-au trezit, peste noapte, pesediști și oricât de rezistente le-ar fi stomacurile de politicieni tot au făcut indigestie…

Dacă dorește solidaritate și liniște, „musiu” Ponta ar trebui să fie mai grijuliu cu sentimentele propriilor săi alegători. Să nu repete greșeala din primăvară: atunci protestatarii l-au adus la guvernare nu pentru salarii mai mari, ci pentru „Jos Boc!”, „Jos Băsescu!” și „Alegeri anticipate!”… Doar una dintre revendicări a fost îndeplinită… Acum electoratul a votat nu din iubire nemărginită față de USL, ci pentru sancționarea mitocăniei și aroganței pedeliștilor și complicilor acestora. Dacă liderii social-liberali nu înțeleg un lucru atât de simplu, atunci nu merită puterea ce au primit-o de la români.

Ștefan RADU