Serbarea Sfintul Paisie de la Neamt inaugureaza postul Craciunului

Prima zi din Postul Craciunului, 15 noiembrie, va consemna si serbarea Sfintului Paisie de la Neamt. Va fi o zi deosebita nu doar la manastirea nemteana, acolo unde a trait in ultima parte a vietii, ci in intreaga Biserica Ortodoxa. S-a nascut in orasul Poltava din Ucraina in ziua de 21 decembrie 1722. Era al 11-lea din cei 12 copii ai preotului Ioan, slujitor la catedrala Uspenia (Adormirea) si al presviterei Irina. A invatat carte la scoala parohiala de aici, dupa care s-a inscris la vestita Academie din Kiev. A parasit scoala, in 1740, intrind in manastirea Libietchi, pe Nipru. Din cauza prigoanelor venite din partea catolicilor si a unitilor din regatul polon, tinarul monah a fost nevoit sa se reintoarca la Kiev, unde a intrat in cunoscuta Lavra Pecerska, facind icoane de arama. In 1742 si-a indreptat pasii spre Tarile Romane. A trait vreo patru ani in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Cirnu, situate la intorsatura Carpatilor, in fostul judet Rimnicul Sarat. A plecat apoi spre Muntele Athos. Spre regretul lui, a ramas dezamagit, caci Athosul era atunci intr-o stare trista. Pe la inceputul anului 1750 a venit la Athos staretul Vasile de la Poiana Marului, care l-a calugarit, dindu-i numele de Paisie. In anul 1758, Paisie a fost hirotonit preot (ieromonah) si duhovnic. Lipsa de chilii pentru calugari, ca si neintelegerile dintre monahii greci si slavi, l-au indemnat pe Paisie sa paraseasca Sfintul Munte in 1763 si sa se reintoarca in Tarile Romane. S-a asezat in schitul Varzaresti, dupa care s-a indreptat spre Iasi, unde au fost primit de mitropolitul Gavriil Calimachi, care i-a oferit manastirea Dragomirna cu toate proprietatile ei. In 1775, in urma ocuparii Moldovei de nord (Bucovina) de catre imperiul austriac catolic, a parasit Dragomirna si, cu incuviintarea aceluiasi mitropolit Gavriil Calimachi, s-a asezat la manastirea Secu. In anul 1779, lui Paisie i s-a incredintat si egumenia manastirii Neamt. Presimtindu-si sfirsitul, Paisie (ridicat in 1790 la cinstea de arhimandrit) a inceput sa-si scrie viata, dar lucrarea a ramas neterminata, caci a trecut la cele vesnice la 15 noiembrie 1794. A fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt, unde i se vede si azi mormintul. In sedinta sa din 20 iunie 1992, Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarit generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.