• dacă vor să muncească pentru bani, studenții se angajează la Metro • o altă sursă de bani pentru studente este sex-chat-ul
După ce se termină sesiunea de vară, toți studenții se gîndesc să-și găsească un loc de muncă. În topul preferințelor este magazinul Metro, unde și-au găsit un loc de muncă o mulțime de studenți. Studenții sînt buni pentru că nu cer mulți bani și muncesc fără să pună întrebări. Dar tot studenții sînt și cei mai nesiguri angajați, pentru că ei lucrează o lună, maxim două, cît să facă bani de mare sau de munte, și după ce s-au văzut cu sacii în căruță, își iau tălpășița. Cei mai mulți lucrează pe raioane. Ei spun că acolo este muncă grea, dar cea mai grea este la casele de marcat. Pe raion nu trebuie decît să aranjeze marfa și să mai spele ici colo, dar la casă agitația e mare și oamenii sînt nervoși.
La Metro, studenții de la „Litere” au ponderea cea mai mare. Alina Diaconu lucrează la Metro de mai bine de o lună. Ea ajuns aici după ce, nu de mult, a promovat niște produse. După ce promoția s-a terminat, șeful i-a spus că, dacă vrea, poate să rămînă în Metro, pentru că era o acută lipsă de personal. „Am rămas la Metro pentru că aveam nevoie de un venit sigur și în altă parte nu angajau studenți”, ne-a spus Alina. Ea vrea ca din banii pe care i-a strîns să plece la mare pe o perioadă nedefinită. „După ce închei două luni de lucru și îmi dau banii, am să plec la mare. Vreau să stau la mare pînă mi se termină banii „, ne-a spus, fericită, Alina.
La casele de marcat, fetele de la „Litere” au mare căutare pentru că nu sînt atît de nervoase. Aproape la fiecare casă este cîte o viitoare filoloagă. Dar de cele mai multe ori, fetelor le pare rău că s-au angajat la casă. „Am făcut o mare greșeală cînd am venit aici și am spus că vreau să mă angajez la casă”, ne-a spus Diana Davidovici, o studentă în anul trei la Română -Engleză. Ea venit la Metro pentru că știa că va fi sigur angajată, dar nu a știut că este un volum atît de mare de lucru. „Dacă știam că trebuie să muncesc atît, nu mai veneam aici. Mai bine nu îmi mai doream să plec la munte și rămîneam acasă. Am crezut că la casă îți mai rămîne restul sau măcar mai primești un boonus, dar nu e așa”, ne-a spus dezamăgită Diana.
Fetele frumoase și cu ceva mai mult tupeu au și mai mult noroc. Prin cunoștințe sau datorită anunțurilor de pe ușile căminelor, ele se angajează la sex-chat. Aici, munca nu e prea multă, iar programul nu prea contează. Fetele vin cînd vor, stau cît pot și sînt plătite pe măsură. Pentru un client, fetele primesc într-o oră cam 15 dolari dacă sînt mai „cuminți” și 25, dacă îndrăzneala le dă ghes. O fată poate vorbi odată cu pînă la șapte clienți, adică 105 dolari într-o oră pentru varianta mai ușoară, și 175 de dolari într-o oră pentru varianta mai îndrăzneață. Cele mai multe fete sînt „racolate” de prietenele lor mai vechi în branșă și care, eventual, și-au deschis propriile lor chat-uri.
Camelia nu este din Bacău, dar a rămas pe perioadă vacanței ca să muncească. Ea a fost adusă de o colegă de facultate care tocmai și-a deschis un canal de sex-chat. Nu a ezitat nici o secundă și a acceptat ofertata. După numai o săptămînă, ea și prietenul ei au închiriat un apartament și așteaptă să plece la mare. Camelia spune că îi place ceea ce face și că nu ar renuța la asta pentru nimic în lume. În plus, prietenul ei este de acord cu ceea ce face. Acasă, Camelia a spus că lucrează ca vînzătoare la un chioșc și că primește un salariu bunișor, de ajuns cît să plece pe banii ei la mare. „Fac destul de mulți bani într-o zi și nici nu mă gîndesc să renunț. Lucrez cam patru sau cinci ore, și îmi e de ajuns. Mama nu știe și sper nici să nu afle. Nu mi-e rușine cu ceea ce fac, dar prefer să nu mai știe nimeni. Abia acum îmi pot permite și eu să fac tot ceea ce vreau”, ne-a spus Camelia. Ea vrea să facă destui bani cît să poată și ea să-și facă o rețea de sex-chat. (Alexandru COVACI)
Lasă un răspuns