Începe școala și, odată cu ea, un nou capitol din viața celor pe care noi, cei mai mari, îi numim „boboci”. Adică acele „prospături”, care reprezintă o curiozitate pentru toată lumea, de la profesori, care abia așteaptă să îi supună la tot felul de teste de rezinstență, pînă la „dresorii” de-a 12-a, cei ce le vor face, din principiu, viața mai grea.
Nu cred că a uitat cineva primele zile din clasa a noua cînd erai măsurat din cap pînă în picioare de toți, ca și cum ai fi intrat într-o cameră enormă și toată lumea se uită la tine. Asta la început, pentru că, după vreo două săptămîni de acomidare, începi și crezi că știi cam care e treaba și încerci să ieși în evidență față de colegi, mai ales față de sexul opus.
Liceul rămîne perioada cea mai controversată a adolescenței. Apar primele iubiri, primele dezamăgiri, eșecuri, tot felul de ispite și senzații tari. Faci tot ceea ce este interzis și ieșit din comun, pentru a ieși la rîndul tău din anonimat. Clasa a IX-a este perioada în care ești etichetat, după care cu greu îți mai poți schimba imaginea. După primul semestru, toată lumea te știe de tocilar, clovn sau fraier, în funcție de cum te comporți. Și așa că te apuci de fumat, de consumat „lichide”, de chiul, ca să nu lași, chipurile, o impresie proastă.
O parte mai sensibilă a liceului, dar poate cea mai importantă, este relația cu profesorii. Ei sînt dictatori la ora lor, iar tu, ca elev, ești ori supus, ori un nonconformist care trebuie „aranjat”. Pe profesori trebuie să îi iei așa cum sînt, chiar dacă simți că te tratează ca pe un sclav sau te nedreptățesc. Dacă nu te au în grații, e nasol. Totul ține de primele luni de școală, în care trebuie să fii mielușel la oră, să înveți din cînd în cînd și să știi cînd să deschizi gura. Odată intrat sub pielea profilor, ai viață ușoară: ești trimis în timpul orelor cu diferite sarcini, te învoiești cu ușurință, ești iertat dacă vii cu o temă nescrisă, ai o notă mai mare pentru „participarea la oră”, cu alte cuvinte ești privilegiat, dar cu măsură. Profesorii sînt ca fetele: bîrfesc în pauze tot ceea ce se întîmplă în clase. Gîndește-te că deranjezi o oră de mate sau română, și proful merge în cancelarie și povestește că nu a putut să-și facă ora din cauza ta, un elev problemă. Din acel moment, așa vei fi privit pentru mult timp înainte de majoritatea profilor.
Viața de liceu este așa cum ți-o faci. Dacă stai liniștit la ore și vorbești doar cînd e cazul, totul e roz și nu te omori cu învățatul. Distracție este oricum, trebuie să alegi tu cum să o faci, pentru a nu suporta consecințe mai mult sau mai puțin drastice. (Răzvan RADU)
Lasă un răspuns