Sfaturi practice

• Peștele proaspăt se verifică astfel: dacă este pus într-un vas cu apă și cade la fund, înseamnă ca e bun.

• Dacă peștele proaspăt are miros de mîl, se ține o oră în apă rece și oțet (2-3 linguri oțet la un1 litru de apă).

• La prepararea icrelor este bine să se folosească neapărat apă minerală sau sifon rece, pentru a le face mai emoliente.

• Crapul are un os amar în forma de triunghi, în locul în care se leagă șira spinării de cap; acesta trebuie scos înainte de pregătirea peștelui.

• Bibanul se poate curăța de solzi dacă se scufundă în apă clocotită cîteva secunde.

• Pentru păstrarea dulceții peștelui, peștele curățat nu se ține în apă, doar se spală repede.

• Icrele de mreană fiind toxice crude, nu se consumă decît fierte sau prăjite.

• La curățarea peștelui mare trebuie să se aibă în vedere eventuala prezență a teniei, fapt care interzice consumarea peștelui.

• Friptura de pește se frăgezește numai cu vin alb; vinul roșu dă fripturii un gust rău.

• Peștele se curăță mai ușor de solzi dacă îl băgăm în apă clocotită și pe urmă în jet de apă rece.

• Lapții de pește trebuie ținuți 10 minute în apă cu puțină lamîie. Apoi se zvîntă și se prăjesc, ușor tăvăliți, în prealabil, prin făina.

• La preparatele de pește se servește numai vin alb sec.

• Preparatele de pește se servesc pe farfurii ovale. Se va încojura peștele cu frunze mici de pătrunjel verde și cu felii de lamîie și măsline.

• Icrele se păstreză amestecate cu multă sare.

• Înainte de a frige fileul de pește, ungeți-l cu puțin suc de lamîie. În acest mod, carnea nu se mai fărîmă.

• Sarea și acreala fac să se coaguleze mai repede substanțele albuminoide din carne și aceasta să nu se sfarîme.

• Odată congelat, peștele nu mai poate fi recongelat. Nu numai că își pierde calitățile nutritive, dar nu mai are nici gustul placut.