Cercei în sprenceană și machiaj strident
• așa protestează elevii cînd profii le impun să aibă o ținută decentă • ca tinerii să nu încerce să protesteze în felul lor, cel mai bine este ca regulile să fie impuse lent, în timp
Cu toate restricțiile pe care ni le impun părinții, profesorii și mai ales dirigintele referitor la cum venim îmbrăcați la școală, găsim mereu o cale de a încălca regulile impuse. Fetele au modul lor de a protesta, iar băieții, deși au mai puține variante la dispoziție, li se alătură.
Fetele se revoltă folosind machiajul strident. Folosesc creioanele dermatograf pînă la epuizare, contururile de buze, fustele cît mai scurte și bluzele cît mai decoltate. Unele apar așa în fața profesorilor și a părinților, altele vin cu schimbul de acasă, ca să nu le vadă părinții cînd ies din casă. Sînt însă și fete care n-au opreliști acasă. Merg împopoțănate pe stradă, dar cînd au ajuns la școală merg repede la baie și-și schimbă costumația. Mai ales dacă urmează o oră cu o profă foarte severă.
Revolta crește ajungînd la vopsirea părului în culori dintre cele mai variate. Orice spun profii, fetele se vopsesc blond, brunet sau roșcat, ori cu șuvițe cît mai diferit colorate și țipătoare. Profesorii nu prea au ce să facă și, pînă la urmă, acceptă. În fond, ei verifică cunoștințele elevelor, nu felul în care arată. Toate lucrurile astea pot părea șocante pentru cineva care nu a mai călcat de mult într-un liceu, dar vă asigur că sînt și lucruri mult mai bizare. Pe lîngă părul tuns scurt pentru „țepi de arici” sau „ras în cap”, mai este și rasul în cap parțial. Cît timp este la școală, băiatul își lasă părul pe spate, iar în pauze și-l strînge în coadă, ca să atragă atenția. Astfel, profesorii nu observă nimic.
Se ajunge, în final, la revoltă pe față, împotriva așa zisei dictaturi a profesorilor: cerceii. Nu numai cîte patru sau cinci la o ureche, ci pe nas, în limbă, în buric și în sprînceană. Mai ales la băieți a devenit o modă cu cercelul în sprînceană. Pentru a nu fi vazuți de profesori, unii își lipesc un plasture deasupra lui, cît timp sînt la școală. „Mama m-a lăsat să-mi pun cercel în sprînceană, tata e mai dur. Gaura mi-a făcut-o un coleg, că nu dădeam eu 200.000 de lei pentru una singură făcută de un specialist. Mi-am făcut-o pentru că e mișto, chit că o să am probleme cu profesorii'”, mi-a spus de curînd Dragoș H. De rebel, e rebel, dar profesorii deja l-au luat la întrebări. Și adevărul e că, să îți vezi elevul răspunzîndu-ți sîsîit din cauza cercelului din limbă, iar la engleză să nu poată pronunța corect din cauza lui, ori să nu poată face un exercițiu la sol pentru că-l incomodează cercelul de la buric, e chiar supărător.
Una peste alta, perioada liceului e aceea în care tinerii arată că regulile impuse pot fi încălcate. Sînt rebeli și eu cred că trebuie ca limitele să fie impuse încet, cu grijă. Pentru că altfel au impresia că cineva are ceva cu el sau cu ea. Și vor avea grijă să răbufnească. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns