Sfinta Parascheva a ajuns pe Valea Zeletinului

Valea Zeletinului, o zona cunoscuta pentru personalitatii date culturii si stiintei romanesti, a gazduit duminica, un eveniment religios deopotriva important pentru Biserica si pentru sutele de credinciosi de pe aceste meleaguri. Un vesmintul al Sfintei Cuvioase Parascheva a fost adus de PS Episcop Ioachim Bacauanul si asezat in biserica de lemn din Rachitoasa, ce poarta hramul ocrotitoarei Moldovei. Momentul cu o puternica incarcatura spirituala a atras tineri si virstnici, care s-au adunat inca la rasaritul soarelui, la intrarea in comuna, acolo unde a venit racla cu odorul de mare pret insotita de ierarhul de la Roman. Dragostea si evlavia fata de Sf. Parascheva sint puternit inradacinate pe aceste meleaguri. Aici, intre rachiti, a fost ridicata, din lemn, in urma cu peste patru veacuri, una dintre cele mai vechi biserici de lemn cu hramul Sfintei ce ocroteste Moldova. Intr-o atmosfera de bucurie, alaiul s-a indreptat mai intii in biserica manastirii Rachitoasa, unde a fost oficiata slujba sfintei liturghii arhieresti. La finalul ceremoniei religioase, ierarhul si soborul de preoti au plecat in procesiune cu racla purtind vesmintul Ocrotitoarei Moldovei catre biserica de lemn situata pe Delul Viei. “A fost un moment trait trait foarte frumos de credinciosii din Rachitoasa si de cei din imprejurimi prezenti. A fost o adevarata binecuvintare, s-a creat o procesiune importanta, ce a traversat intregul sat, oamenii insotindu-ne, purtind in miini steaguri cu Sf. Paracheva, asa cum apare ea reprezentata in fresca din Catedrala din Roman, pentru ca Arhiepiscopia Romanului si Bacaului fiind singura din tara care are dreptul sa puna icoana Sf. Parascheva. Evenimentul de la Rachitoasa a dat si o nota de comuniune reala intre credinciosi, pentru ca oamenii din zona au pregatit multe ofrande, pe care le-au oferit pelerinilor si crestinilor prezenti acolo”, a declarat PS Ioachim Bacauanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului. Racla cu vesmintul Sfintei Parascheva ramine la biserica de lemn din Rachitoasa ca o mingiiere si intarire in dreapta credinta, a tutoror celor care ar dori sa ajunga si nu reusesc din diferite motive, sa se inchine la racla cu moastele Sfintei Parascheva de la Catedrala Mitropolitana din Iasi.

Cultul Sfintilor în Biserica
Termenii de kadosh, agios, sacer, sanctus presupun actul dependentei si al atasamentului nostru fata de Dumnezeu: o alegere, o punere deoparte în slujba Divinitatii (Iesire 19,5-6). Creatura lui Dumnezeu, fiinta umana detine si ea sfintenia si participa la ea, dar într-un mod derivat: prin har; fiinta umana nu se bucura de sfintenie prin virtutea propriei sale naturi, ci doar prin participare la sfintenia divina (Iesire 2,5; Ioan 17,11-19). Ajuns la aceasta participare a sfinteniei prin har, omul crestin are menirea de a interveni si el pentru sfintirea semenilor sai, fie prin exemplul vietii sale, fie prin rugaciunea sa pentru altii. În Sfinta Scriptura, cartea lui Iov este, în primul rind, cea care ne vorbeste despre interventia oamenilor sfinti pentru semenii lor. În Sfinta Evanghelie, Moise si Ilie îl înconjoara pe Iisus în timpul Schimbarii la Fata (Luca 9,30-31), iar Domnul spune ca: “daca-mi slujeste cineva, sa-mi urmeze, si unde sint Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi slujeste cineva, Tatal Meu îl va cinsti” (Ioan 12,26). Apologetii crestini din primele secole, relevind teologia paulina referitoare la cultul si unitatea sfintilor cu Hristos, prezinta, în mod concret si explicit, acele marturii caracteristice cultului sfintilor: “Si daca un madular sufera, toate madularele sufera împreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura împreuna” (1 Cor. 12,26). De fapt, asa cum stim si din ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, ni se arata cum Sfintii Martiri din Biserica triumfatoare intervin (mijlocesc), prin rugaciunile lor, pentru noi cei din Biserica slujitoare si pentru lume, în general, înaintea scaunului lui Dumnezeu si în fata Mielului: “Acesti (martiri) sint cei care nu s-au întinat cu femei, caci sint feciorelnici. Acestia sint cei care merg dupa Miel, oriunde se va duce…. Odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei” (Apoc. 14,4,13). Traditia cultului Sfintilor s-a transmis de la Sfintii Apostoli si se mentine în Biserica. Una dintre cele mai vechi dovezi crestine despre cultul sfintilor este Martyrium Polycarpi, compus pe la anul 156, în care este descris cultul Sfintului Policarp de Smirna si chemarea Bisericii adresata crestinilor de a-l venera si imita pe acest barbat apostolic. Inscriptiile de pe mormintele martirilor din primele secole, si îndeosebi cele din catacombe, ne vorbesc direct despre cultul sfintilor din perioada persecutiilor. Potrivit acestor inscriptii, martirii sint avocatii crestinilor, cum îi numeste Fericitul Augustin. La inceput locale, sarbatorile inchinate sfintilor s-au extins in intreaga biserica. Astfel, Biserica Ortodoxa Româna, pretuind prezenta si interventia sfintilor în viata ei, se adreseaza (se roaga) lui Dumnezeu si îi venereaza pe sfinti.