• un chip de om săpat de natură în piatră străjuiește, de sute de ani, cea mai frumoasă cascadă de pe Măgura Cașinului • cel care a descoperit minunea din creierii munților este un profesor de informatică din Onești • mîndru de descoperirea sa, profesorul și-a botezat prietenul din piatră „Singuraticul” • legenda spune că în urmă cu mulți ani, o fată și-a pus aici capăt zilelor și că chipul său a rămas în stîncă, iar lacrimile sale s-au prefăcut în cascadă
Un profesor de informatică din Onești, mare pasionat de drumeții, a descoperit într-o zonă izolată din Munții Vrancei, pe raza comunei Cașin, un chip de om săpat de natură într-o stîncă.
Profesorul Sorin Ichim a descoperit Cascada Buciaș, din zona Munților Vrancea, în urmă cu șapte ani. Cascada este la 20 de kilometri distanță de Onești, într-un loc izolat, dar de o frumusețe desprinsă parcă din basme al Măgurii Cașinului. De atunci, zona umblată doar de puținii oameni ai muntelui și de sălbăticiuni a devenit pentru el pricipalul punct de atracție. Totuși, abia în această vară Sorin Ichim a făcut o descoperire uimitoare. „În fiecare vară îmi aduc prietenii aici să le arăt cît de frumoasă este cascada și peisajul. Dar, în această vară am observat ceva ce m-a uimit. Cînd am scos fotografiile făcute cu un prieten, am observat pe poză, în stîncă, lîngă cascadă, un chip de om săpat în piatră. M-am uitat foarte atent și nu îmi venea să cred că nu am observat-o pînă atunci. Nici nu i-am mai dat poza prietenului meu, doar i-am arăta-o și am dus-o și colegilor de la liceu”, ne-a declarat profesorul Sorin Ichim.
Știindu-l pasionat de calculator, unii l-au bănuit că ar fi trucat fotografia. Alții i-au sugerat să caute comori în găurile din figură. Oricum, imaginația tuturor a fost însuflețită și a început să zboare la fel de fel de tainice comori.”Cînd mi-a arătat poza nu mi-a venit să cred, pentru că atunci cînd am fost acolo nu am observat nimic. Cred că ne-a furat frumusețea cascadei. Probabil că lumina cade într-o poziție favorabilă și scoate în evidență chipul”, spune și George Dragă, prietenul și colegul de drumeție al lui Sorin.
Zona Măgura Cașinului nu este cuprinsă în nici o hartă turistică, iar
cascada și frumusețile din jurul ei nu sînt cunoscute de prea multă lume. Puțini sînt cei care se aventurează pînă aici. Doar cîțiva muncitori forestieri și cele cîteva suflete ale cătunului cunosc locul. Pentru a ajunge la cascadă, drumețul trebuie să strabată, pe jos, doi kilometri de drum prin pădure. Însă peisajul și frumusețea naturii merită tot efortul. De o parte și de alta a drumului curg izvoare cu apă limpede de izvor ce se preling în mici cascade pe pereții de piatră. Este și raiul păstrăvilor, care pot fi văzuți cu ușurință în apa limpede ca cristalul. Din loc in loc, se mai văd urme pe stîncile care au fost dinamitate pentru face loc „Mocăniței”, trenulețul care avea drum pe aici odinioară și care, nu de puține ori, i-a dus pe mai marii vremii la cabanele de vînătoare din zonă. În trecut, „mocănița” trecea pe lîngă cascadă și avea ca punct terminus locul numit „Fata moartă”. Legenda spune că pe vremea cînd haiducii se ascundeau prin codrii seculari, o fată s-ar fi spînzurat din dragoste în acel loc. Bătrînii locului cred că chipul său a rămas dăltuit în piatră, iar lacrimile sale s-au transformat în cea mai frumoasă cascadă.
Pentru a aduce la lumină aceste locuri, profesorul Sorin Ichim vrea să înscrie punctul pe harta turistică, iar pentru că a fost primul care a văzut chipul dăltuit de natură în stîncă, l-a și botezat, numindu-l „Singuraticul”. „Este un nume bun pentru că se află într-un loc izolat, stă singur lîngă cascadă, parcă este de strajă în locul acesta aproape salbatic”, a explicat Sorin Ichim motivul pentru care și-a botezat astfel prietenul din piatră. (Dan MUNTEAN)
Lasă un răspuns