… Și a fost „Vinerea Neagră”?!

Dimineața a venit calmă, fără urme de sânge sau alte organe prin fața magazinelor. Doar în spațiul virtual erau ceva semne, fiindcă oriunde dădeai să intri te întâmpinau cu lacrimi în ochii „internautici” rugându-te să mai încerci, că ei doresc cu orice preț să-ți ia banii. Odată intrat pe „ușa” virtuală însă, începi să faci bătături la frunte de atâtea palme însoțite de expresia: „uite, dom’le, ce-am ratat!!!” când te vezi înconjurat doar de anunțuri SOLD-OUT, însă te liniștești la gândul că banii tăi, și-așa puțini, au altă traiectorie – gaz, lumină, căldură și alte obiceiuri păguboase.

Părăsind lumea internetului, îți îndrepți pașii către templele hedoniste ale cheltuielilor fără limite, visând plasme la preț de ciorapi și frigidere mai ieftine decât frigul de afară, și te gândești la luptele aprige pe care le ai de dat la intrarea în magazin. Impactul trezirii este dur la vederea prețurilor „reduse”, care seamănă izbitor cu cele de acum o lună, în timp ce o liniște nefirească te înconjoară, având în vedere campania de publicitate agresivă care te-a asaltat timp de două săptămâni.

Privești în jur și vezi chipuri asemănătoare, adică ochi mari, înjurături pe buze și pumni strânși, băgați adânc în buzunare, doar câțiva ceva mai luminoși cu câte un pachet în brațe. Mai sunt și urme cum c-au fost și produse mai ieftine, etichete care parcă-ți rânjesc în zeflemea: „Prea târziu, fraiere!”. Reducerile trâmbițate atâta vreme au intrat la apă, tinzând spre dimensiuni microscopice. Și uite-așa, cu visele spulberate, ieși din magazin cu sacoșa goală și buza umflată, te oprești în piață de unde cumperi un kil de cartofi, o legătură de mărar, două căpățâni de usturoi, o pâine neagră și un bidon de apă plată cu care defilezi triumfător pe sub privirile invidioase ale vecinilor de cvartal, că – de! – a fost „Vinerea Neagră”, sora lui „Vineri 13”, rudă apropiată a lui „August cel Prost”. (Liviu MAFTEI)