Petru DONE
Săptămâna trecută, fermierii care fac parte din Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR) au reușit să se întâlnească pentru prima dată cu trei înalte oficialități ale statului român și ale Uniunii Europene. Pentru că stau de mai multă vreme pe lângă ei, adică de ani buni, am observat că fermierii i-au vânat mereu pe oficiali să le asculte păsurile, an de an, dar numai acum au reușit să-i prindă. Au încercat la conferințele naționale anuale ale Ligii, într-un cadru cât se poate de oficial și propice dialogului onest, așezat, gospodăresc, chiar dacă ar fi apărut acolo și mici tensiuni. Au încercat să deschidă ușile pe la Ministerul Agriculturii, chiar pe la Guvern sau pe la Cotroceni, dar nu s-au ales cu multe satisfacții. Au mai încercat și cu forța – în limite legale, se înțelege – adică organizând ba un marș de protest, ba un miting în fața Palatului Victoria sau a Parlamentului. Ei au mărșăluit, ei și-au urlat oful prin megafoane, ei au auzit. Niciun oficial nu s-a sinchisit să-i bage în seamă. Anul trecut, la cealaltă Conferință Națională a LAPAR, președintele Traian Băsescu era gata-gata să apară în sală, dar n-a fost să fie. Nu a mai venit nici ministrul de atunci al Agriculturii, Stelian Fuia. La vremea aceea, PDL era în vogă, guvernul lui era pe cai mari și toți de teapa lor chiar credeau că au devenit nemuritori.
Anul acesta, tot la Conferința Națională, foaia s-a schimbat. Președintele României a sosit primul în sală, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, nu a ocolit nici el evenimentul, deși se pare că nu este deloc încântat de fermierii din această organizație profesională. Mai mult, la Conferință a venit și comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloș. Ai fi spus că toți vor fi în delir, că agricultura românească a intrat în conul de lumină al potentaților statului și ai Europei. Un delir nu a fost, dar dialogul celor două părți, fermieri și oficiali, a decurs frumos, instructiv, plin de miez, cu multe cereri, dar și cu răspunsuri la obiect. Așa cum îi cunoaștem pe unii sau pe alții dintre „actorii” care au urcat la tribuna Conferinței, n-au lipsit nici împunsăturile cu tentă politică, deși toți au declarat că nu pentru discursuri politice au venit ei în fața a circa 750 de oameni, ci numai pentru că agricultura românească trebuie să-și capete sau să-și recapete locul pe care îl are și îl merită în economie.
Cu toate acestea, unii de la Cotroceni au arătat către Parlament și Guvern, alții, către Palatul Cotroceni, iar alții, aproape din toate părțile, au arătat cu degetul către ceea ce au numit pe șleau Înalta Poartă, cu trimitere directă către ceea ce știm cu toții că este, adică locul de unde se spune că vin mereu norme și indicații, constrângeri comunitare de tot felul, Consiliul Europei și Comisia Europeană. N-ar mai fi nevoie să spun că cel care a luat apărarea Bruxelles-ului a fost tocmai Dacian Cioloș, român dealtfel, dar comisar european până la urmă. „Să nu uitați – a spus comisarul – că orice poartă, oricât de înaltă ar fi, tot are o clanță cu care poate fi deschisă. Important este să o găsești și să ajungi la ea”. N-a spus nimeni nici pâs. Toată sala a aplaudat, iar dialogul și-a urmat mersul firesc.
Lasă un răspuns