Privind un talk show american ce este preluat de unul dintre posturile noastre de televiziune, i-am vazut pe americanii aceia grozavi (mai toti vedete), destinsi, facind miscari putine, ascultind cu atentie preopinentii, argumentind cu claritate. Cind vad talk show-urile romanesti, imaginea e cu totul alta. Romanii sint agitati. Încordati. Mereu li se pare ca le scapa ceva. Mereu li se pare ca n-au apucat cine stie ce. Mereu vor sa se impuna prin gesticulatie. Ma recunosc si eu in acest portret al insului fara astimpar. În fond, al omului fara siguranta de sine. H. R. Patapievici a declarat la un momenta dat ca am fi o natie tarata. Nu cred asa ceva! Însa aceasta agitatie, aceasta lipsa a sigurantei de sine imi pare evidenta. O percepi, cel mai bine, atunci cind, dupa ce ai petrecut o vreme in strainatate, te intorci si ajungi in aeroport, la poarta de unde pleaca romanii spre tara. Detectezi indata agitatia. Lipsa de rabdare. Teama de a nu pierde ceva. De nu fi inselat de cineva. De a nu ramine de caruta: fara avionul ce trebuie sa plece, fara loc in avion, fara gustarea din avion. Cred ca toate astea sint datorate nu unui mod de a fi al romanilor, ci mediului in care ei exista. Romaniei, o tara ce nu ofera niciodata siguranta cetatenilor ei. Si asta, cam de cind o stim. Din vremea imperiului Otoman, a domniilor fanariote, a imperiului tarist. Mai putin, poate, a imperiului austro-ungar, deoarece ardelenii par ceva mai calmi, mai asezati. Din vremea dictaturilor… Exista o veche „lege”, descoperita de un naturalist francez, Lamark: functia creeaza organul. În sensul ca, unui animal ce se hraneste cu frunze din copaci, i se va alungi botul. I se vor lungi picioarele. I se va lungi gitul. „Legea” acesta a lui Lamark a fost inclusa, mai tirziu, in legea selectiei naturale emise de Darwin, ca un soi de parte a ei: adaptarea la mediu. Adica, vreau sa spun ca romanii, agitati, nesiguri pe ei, sint adaptati la mediul lor, la Romania. Unde nu poti sa faci un pas fara sa ti se dea peste nas. Ai sanse mici sa ai de a face cu funtionarii publici, cu casierii, fara sa iesi un pic terfelit. Si, atunci, mergi cu teama la ei, iar pentru a-i imbuna, le dai bir. Si asa mai departe. Nu trebuie sa spun eu cite sufera romanii in tara lor, pentru ca o stim toti, cu virf si indesat… Ziceam de legea lui Lamark. Am regasit-o, intr-o versiune moderna, intr-un film stiintific. Nu se mai spune acolo ca functia creeaza organul, dar se spune ca o stare indelungata de stres schimba chimismul organismului, al hipotalamisului, ce va incepe sa „pompeze” in noi un soi de chimism al stresului. Unul foarte persistent, greu de inlaturat vreodata din noi, chiar si atunci cind am ajunge la o viata linistita pe-un picior de plai. „Mediul” romanesc provoaca un soi de sechele psihice romanilor. Ei nu pot avea chipul senin al americanilor, nu pot sta locului, nu-si pot invinge teama ca nu pot convinge preopinentii de adevarul rostit de ei. Si atunci se agita. Nu vad capatul drumului, stiu ca gindurile lor vor ramine fara ecou, ca nimeni nu-i asculta, ca nimeni nu le da dreptate, ca nimeni nu-i admira sau apreciaza. Nu stiu daca i-ar folosi cuiva sa-i spui: stai, omule, locului, destinde-te, nu mai misca din picior, pastreaza-ti chipul calm, spune o vorba cind iti vine, pentru ca esti un om destept si orice ai spune e bine. Nu mai da din miini, nu te rasti, ca esti auzit si daca vorbesti normal, nu te mai repezi. Dar, cine stie, poate ca unii oameni vor lua la cunostinta „tara” romaneasca si se vor autoeduca spre calm, spre siguranta de sine.
Dan PERSA
Lasă un răspuns