Silenzio stampa

Mihai BUZNEA

Foarte multă vreme – și înainte, dar și după momentul decembrie ’89 – Bacăul s-a autoconsiderat și a fost receptat ca un fel de buric al Moldovei nu doar prin așezarea sa geografică, ci mai ales datorită potențialului său industrial, agricol, turistic, cultural, social, de imagine. De aici pleca moda. De aici se dădea tonul. Sau ora exactă a inițiativelor de impact național. Menținut un timp datorită inerției, dar și exercițiilor de resuscitare artificială, acest statut a început să-și piardă din prestanță din cauza, mai ales, suficienței și neimplicării noilor lideri județeni și locali în promovarea unor inițiative de interes general cu priză la public și de impact imediat. Este, sau nu, asumat și recunoscut acest recul, devine deja o chestiune care ține de mentalitate.
Ce se întîmplă pe la vecini? Ei tac și fac. Aflu, de exemplu, că la Piatra Neamț lucrurile se petrec cu acceleratorul în domeniul agrementului turistic. Se decupează noi trasee montane, sînt reabilitate și repuse în valoare cele vechi. Se construiesc și amenajează scări rulate pe munte, un telescaun și o telegondolă, astfel că Petricica și Cozla se leagă de oraș prefigurîndu-i o carieră de invidiat. Dar surprizele nu se opresc aici, primarul urbei întîlnindu-se de două ori pe săptămînă (!) cu ziariștii pentru schimburi de opinii și formularea de propuneri. La Iași se efectuează ample lucrări de restaurare și renovare a Palatului Culturii – adevărată bijuterie arhitecturală a secolului al XIX-lea. Gălățenii pun în operă un amplu proiect, cu finalizare peste doi ani, constînd în construirea și amenajarea – în pădurea de la Gîrboavele – a unui Muzeu al Satului, funcțional și accesibil pentru orice vizitator. Pentru acesta, Consiliul Județean a disponibilizat 15 000 mp de teren și 40 000 de euro. Complexul – care va beneficia de toate înzestrările specifice necesare – va fi pus la dispoziția locuitorilor orașului de la Dunăre, dar și a vecinilor din localitatea Cahul – R. Moldova, de care-i desparte doar Prutul. La Brașov, notabilitățile locale și-au făcut un titlu de onoare din a perpetua organizarea anuală a festivalului internațional de muzică ușoară „Cerbul de Aur”, iar Sibiul promovează cu brio examenul de a fi capitala europeană a culturii în anul 2007…
Bacăul a redevenit, repede și – se pare, iremediabil – zona în care nu se întîmplă mai nimic. în afară de răbufnirea, sporadică, a turbulențelor provocate de ambițiile și răfuielile politicianiste; de promovarea afacerilor unor grupuri de interese. Pentru cetățeanul contribuabil nu se face chiar nimic. El este prea insignifiant spre a i se acorda un minim de atenție! Zone cu oportunități tradiționale respiră aerul abandonării. Mari zone ale orașului sînt invadate de buruieni și tot felul de mizerii. Slănic Moldova – „perla” turistică de altădată, riscă să sucombe în chinuri agonizante, iar așezările de pe Valea Trotușului își irosesc oportunitățile oferite de o natură generoasă într-o totală indolență a edililor. Doar Tg. Ocna – care și-a dobîndit statutul de oraș-stațiune, încearcă să demonstreze adevărul sloganului că doar dacă se vrea, se și poate.
O liniște amăgitoare s-a așternut peste ținutul Bacăului. S-a intrat în silenzio stampa! Și uite-așa ajungem la celebrele vorbe ale lui Dante: lasciate ogni speranța…

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!